Rezumat referat Statutul international al Romaniei intre 1939 si 1945
Statutul international al Romaniei intre 1939 si 1945
Propunandu-mi sa abordez tema anuntata in titlu, doresc sa prezint in linii mari evolutia statutului international al Romaniei in epoca celui de-al doilea razboi mondial in comparatie cu cea a altor state. intr-un conflict de pro-portii planetare, precum cel din anii 1939-1945, fiecare dintre statele implicate in ostilitati a cunoscut, desigur, situatii specifice, cu evolutii sau involutii mai mult sau mai putin de inteles, astfel ca, fata de razboiul general, fiecare dintre beligeranti (si nu numai ei, ci chiar si nebeligerantii ) a prezentat un caz, o particularitate. Este exact ceea ce mi-am propus sa surprind: cazul Romaniei, fara a pierde nici un mo-ment din vedere ca, simultan, se pot lua in consideratie diverse trasaturi comune pentru a judeca situatia altor state aflate intr-o zona geografica ori tinand, in anii razboiului, de o anumita alianta politico-militara. Cu titlu de exemplu, voi mentiona ca un specialist bulgar a investigat, fara a aprofunda insa problema respectiva, pre-ocupat fiind evident de tarile sud-estului European in perioada ultimei conflagratii mondiale, stabilind ca Bulgaria, Ungaria si Romania s-au aflat intre statele satelite ale Axei, spre deosebire de Albania, Grecia si Iugoslavia, ocupate de catre nemti.
in ceea ce priveste Romania se pot identifica urmatoarele faze ale evoluti-ei tarii noastre in cursul razboiului:
septembrie 1939 - mai 1940: neutralitatea de facto si de jure;
mai 1940 - august 1940: nonbeligeranta de facto si de jure;
septembrie 1940 - iunie 1941: nonbeligeranta de jure, cu incadrarea de facto
in tabara Axei Berlin - Roma - Tokyo;
22 iunie 1941 - 23 august 1944: beligeranta de partea statelor Axei fasciste;
23 august 1944 - mai 1945: cobeligeranta de facto (nerecunoscuta de jure
de catre Aliati) de partea Natiunilor Unite in razboiul impotriva ultimilor membri ai Axei pe continentul European.
in extrem de bogata literatura stiintifica consacrata Romaniei in epoca celui de-al doilea razboi mondial, problema statutului international al ei nu a fost aborda-ta in mod special, ci doar tangential. Asa se explica si faptul ca, in diverse lucrari, se intalnesc referiri eronate, contradictorii pe marginea aspectului in discutie. Cel mai adesea cititorul se confrunta cu urmatoarea situatie: se vorbeste de suportarea
de catre Romania a unui regim de stat ocupat (uneori, mai nuantat, se indica un re- gim de stat cvasi-ocupat), in vreme ce pentru perioada ulterioara lui August 1944 existenta unui asemenea regim este, daca nu ignorata, chiar tagaduita. Astfel Mihai Fatu, dupa ce in peste trei sute de pagini s-a straduit sa demonstreze caracterul
suta la suta fascist al regimului antonescian, staruie asupra "ocupatiei naziste" in Romania pana la 23 august 1944, pentru a se exprima la un moment dat: "Regimul politic instituit de Antonescu a fost o mostra de crima de inalta tradare fata de poporul roman pe care istoria nu o poate califica altfel". (M. Fatu; 1984; 90)
Problema pusa spre dezbatere prezinta mai multe aspecte, dupa cum urmeaza:
I)Cel dintai aspect priveste statutul international al Romaniei intre 1940 si 1944. A fost, in aceasta perioada,Romania un stat aliat al Axei ori, pur si simplu, o tara ocupata sau cvasi-ocupata de catre principala putere fascista - Germania? Dupa cum am mentionat, potrivit unor specialisti, lucrurile ar fi stat, intr-adevar ast-fel. O asemenea opinie a avut o larga circulatie indeosebi in anii razboiului si la inceputul perioadei postbelice. Sa nu neglijam, in acest context, ca propaganda aliata a excelat in a prezenta intre 1940 si 1944 Romania, Finlanda, Ungaria, Bulgaria si chiar Italia ca state ocupate de catre al treilea Reich si aceasta din motive lesne de inteles in timpul campaniei militare contra Wehrmachtului. Mai mult, politica oficia-la a liderilor Natiunilor Unite s-a condus dupa un asemenea principiu, ca de exem-plu, S.U.A. in octombrie 1940, cand au dispus blocarea tuturor bunurilor romanesti de peste Ocean, dupa sosirea Misiunii militare germane la noi, pe motivul ca tara noastra ar fi devenit o tara ocupata. Cunoscand azi documentele fundamentale ale epocii si apreciind cu luciditate situatia, se poate afirma categoric ca intrarea Misi-unii germane nu a echivalat cu ocuparea Romaniei, precum in cazul Poloniei in 1939, al Iugoslaviei in 1941 ori al Ungariei in 1944. De altfel, insasi directiva sem-nata de Hitler la 10 octombrie 1940 insista ca nu cumva actiunea Wehrmachtului sa dea si cea mai mica aparenta de ocupatie militara a Romaniei. intr-adevar, Misiunea militara germana a fost invitata (nu de Antonescu, ci, initial, de regele Carol al II-lea), iar, cand in noiembrie 1940 Romania a aderat la Pactul Tripartit, a facut-o ca tara cu drepturi suverane, parte contractanta.
Revenind la propaganda aliata din vremea razboiului, la 14 august 1941, Roosevelt si Churchill, semnand Charta Atlanticului, la care au aderat apoi toate celelalte Natiuni Unite, inclusiv U.R.S.S. la 24 septembrie 1941, isi propuneau, la punctual al treilea, cu gandul desigur la tarile aflate in situatia Romaniei, sa redea "drepturile suverane si liberul exercitiu de guvernare al celor care au fost privati de ele prin forta". (A. Vianu; 1976; 111) Spre sfarsitul ostilitatilor in Europa, aseme-nea formule au fost abandonate de Aliati, care si-au dat seama ca, propunandu-si sa pedepseasca intr-un fel sau altul statele colaboratoare ale Axei, trebuiau sa scoa-ta Romania, Ungaria, Bulgaria si Finlanda dintre tarile ocupate, in aceasta situatie nemaifunctionand criteriul de culpabilitate proprie pentru care acestea puteau fi che-mate la raspundere.
Statutul juridic international al Romaniei in raporturile cu membrii Axei, cu Germania in mod special, nu a fost precizat printr-un document anume; ca si in ca-zurile altor state, practica si-a spus cuvantul, iar realitatea istorica ne obliga sa con- semnam ca - dintre toate tarile aflate in situatie analoaga (Ungaria, Finlanda si Bulgaria) - Romania, alaturi de Finlanda, s-a bucurat de la inceput si pana la sfarsit de un regim ce o excludea automat din categoria statelor ocupate de Reichul nazist. Numai in atare situatie au fost posibile, in august - septembrie 1944, desprinderile celor doua tari - pe cai diferite, dar cu acelasi sens si effect - de Axa fascista.
Pentru definirea statutului international al Romaniei intre 1940 si 1944 nu pot fi neglijate:
A)Raporturile personale stabilite intre Hitler si Antonescu. Directia de prin-
cipiu a Romaniei spre Axa a depins hotarator de vointa "conducatorului" statului roman dintre 1940 si 1944 care, neurmarind ori neinteresandu-se de o precizare globala a relatiilor bilaterale, facea ca trainicia sistemului sa depinda personal de el. in una din primele sedinte ale guvernului sau, generalul I. Antonescu declarase ca noi mergem suta la suta, pana la moarte, alaturi de Axa. Ori vom triumfa cu Axa, ori vom cadea cu Axa (21 septembrie 1940). O declaratie similara facuse si in sedinta din 18 septembrie 1940 a cabinetului. De asemenea, la 5 august 1944, deci la ultima intrevedere cu Hitler, maresalul Antonescu l-a asigurat pe führer de hotararea sa de a continua razboiul alaturi de Germania, fapt relevat atat de varianta germa-na, cat si de cea romana realizate pe marginea intalnirii de la Wolfsschanze. Nota germana a retinut aceasta expresie a maresalului: Romania va ramane de partea Germaniei si va fi ultima tara care va parasi Reichul, pentru ca stia ca sfarsitul Germaniei insemna sfarsitul Romaniei. Pentru discutia noastra, de mare interes este recunoasterea lui Hitler ca armata romana era aliata cu Wehrmachtul in razboiul mondial.
Poporul roman nu a impartasit insa punctul de vedere al maresalului. Acesta a cunoscut adevarata situatie, astfel ca, in februarie1942, se destainuia lui Joachim von Ribbentrop in acest sens: "Singur si numai cu sprijinul domnului Mihai Anto-nescu am declarat fara a intreba poporul ca politica ce trebuie s-o duc este alaturi de Axa". ("Procesul marii tradari nationale";1946;13)
Relativ la raporturile personale dintre Hitler si Antonescu, se impune preci - zarea ca acestea, de natura speciala, au afectat relatiile dintre Berlin si Bucuresti, cu avantaje directe pentru Reichul nazist, dar si cu foloase indiscutabile pentru trata - mentul rezervat Romaniei in cadrul Axei. Se stie ca, dupa Mussolini, maresalul An-tonescu se bucura cel dintai de stima führerului, intre toti liderii tarilor Axei, iar Antonescu, in cadrul intrevederilor sale cu Hitler, nu si-a ascuns niciodata gandurile, expunandu-si deschis opiniile si situatia Romaniei. A. Simion a observat, mai de - mult, ca, deja la primele intrevederi cu Hitler, Antonescu a recurs la un ton ferm, ceea ce, departe de a-i displace führerului, a facut impresie asupra-i. Nu mai tarziu decat in ajunul propriului sfarsit politic, Antonescu i-a reamintit lui Hitler, cu prile-jul men`tionatei intrevederi din 5 august 1944, ca problemele economice provocasera tot timpul "raporturi foarte incordate" intre Romania si Reich, precizandu-i datoria sa sa apere "avutul si munca poporului si statului roman".
Start download in 10 secunde!
|
