Rezumat referat Sociologie rurala
Evoluţia
Grupul de populaţie reprezintă o componentă a populaţiei, care la randul ei fiecare componentă include un grup de indivizi ce au comun o anumită caracteristică sex, vărstă...
Pe baza unor ample studii demografice, s-a constatat că in toate ţările, in cazurile normale, vaersta intre 15-50 de ani, cuprinde aproape jumatatea din populaţia totală. Simpla distribuţie a populaţiei pe grupe de varstă, nu ne permite să afirmăm care este tipul populaţiei respective in lipsa datelor privind natalitatea, mortalitatea, şi aşa mai departe. Simpla repartiţie pe varste nu ne permite cunoaşterea tendinţei mişcării naturale a populaţiei.
Evoluţia populţiei mondiale
Se apreciază că acum 8-10 mii de ani cand incepeau să apară primele primele forme de civilizaţie rurală, existau pe Terra, aproximativ 4milioane de locuitori. La inceputul erei actuale planeta era locuită de 100-250 mil. oameni, pentru ca după 1000 de ani să se ajungă la 300 mil. La inceputul existenţei speciei umane, populaţia a crescut deosebit de greu datorită condiţiilor de viaţă foarte grele. După mileniul I al erei noastre, procesul de creştere al populaţiei noastre s-a accelerat. Dacă pana-n secolul al XVII-lea, creştera anuală a fost de 30-40 milioane pe secol, după 1650 ritmul s-a accelerat, astfel incat in ultimul secol, creşterea a fost de 4,4 miliarde sau o creştere anuală de peste 70 milioane, aceasta pentru ultima jumătate de secol. După 1900, rata de creştere planetară a fost aproape explozivă.
Creştera populaţiei in viitor nu este un proces exponenţial unde se menţine un ritm constant de creştere. Totuşi in regiunile in curs de dezvoltare ratele de creştere se vor menţine foarte ridicate, vor incepe să scadă in primele 2-3 decenii ale secolului actual şi este probabil să se ajungă la o stabilitate după anul 2075. Oricare va fi rata creşterii populaţiei, este foarte sigur că in regiunile care sunt in curs de dezvoltare, populaţia va creşte cu pană la 100%, in timp ce pe ansamblul mondial, creşterea, pană-n 2050 va fi de aproape 50%.
in prezent, s-a ajuns la situaţia ca numărul de copii să scadă. Aşa se explică tendinţa de imbătranire a populaţiei in multe ţări europene şi de scădere aboslută a populaţiei totale, in ultimile decenii.
Scăderea fertilităţii este principalul factor care a modificat structura de varste, a determinat procesul de imbătranire demografică. Aceasta din urmă s-a realizat prin modificarea bazei piramidei populaţiei şi prin aplatizarea varfului piramidei ca urmare ca urmare reducerii mortalităţii şi respectiv, a creşterii duratei medii de viaţă.
La actuala rată de fertilitate, populaţia Romaniei va continua sa scadă.
De-a lungul timpurilor, multi autori au pledat pentru creşterea numerică a populaţiei ca factor esenţial al progresului societăţii omeneşti.
Evoluţia populaţiei rurale in Romania
Mediul rural intruneşte 3 statute: rezidenţial, economic şi social şi se constituie 3 subpopulaţii: populaţia rurală, populaţia activă agricolă şi categoria socială
- ţărani. Populaţia rurală a Romaniei a reprezentat la recensămantul din 1992
sub 46% din totalul populaţiei ţării, iar sub raport social era constituită in majoritate din populaţie neagricolă.
Populaţia rurală
Diferenţa dintre urban şi rural este statutul economic, social şi cultural, nu
doar acele 2 forme fundamentale, oraş şi sat (habitat)
Populaţia rurală cuprinde persoanele al căror domiciliu legal este comuna.
Acum 4 decenii, populaţia rurală activă era aproximativ egală cu ţărănimea,
unde in asemenea condiţii deosebirea dintre oraş şi sat era bine marcată, şi s-a
putut acţiona independent un model cultural rural sau ţărănesc şi un model
cultural urban.
Ceea ce reţine atenţia atunci cand se studiază fenomenele demograficedin
prima jumătate al secolului XX din rural, este caracterul diferenţial comparativ
cu urbanul al indicatorilor demografici: fertilitate, mortalitatea, nupţialitatea,
divorţialitatea.
De-a lungul istoriei, populaţia rurală a reprezentat majoritatea covarşitoare a
populaţiei Romaniei. La inceputul secolului al XX-lea se estima ca ţăranimea
reprezenta 84,5% din populaţia totală, unde mai tarziu in 1930 să ajungă la
78,6%.
Procesul de industrializare rapid de după 1970, a avut in primul rand o motivaţie ideologică.
in intreaga perioadă 1948-1993, populaţia rurală a pierdut in favoarea
populaţiei urbane aproximativ 9 mil. de oameni. Acest transfer uriaş pentru
populaţia noastră a avut importante implicaţii şi consecinţe, pe multiple planuri. Agricultura a contribuit substanţial la creearea industriei, furnizand o parte
importantă din fondul de acumulare şi resursele de muncă.
Populaţia ocupată in agricultură din totalul populaţiei şi din populaţia rurală se
menţine la un nivel foarte ridicat faţă de alte ţări din Europa.
in mediul rural este şi un segment important de populaţie cu ocupaţie anuală incompletă, unde chiar dacă nu sunt incadraţi la şomeri, sub aspectul veniturilor ei au o viaţă şi mai grea.
in Romania, creşterea populaţiei urbane, s-a realizat pe 3 căi:
- excedentul natural propriu;
- excedentul migratoriu;
- schimbări in impărţirea administrativă a ţării.
Structura socio-profesională a populaţiei rurale, s-a modificat pe parcursul ultimului secol, in sensul scăderii populaţiei ocupate in agricultură şi creşterii ponderei celei neagricole.
in mediul rural rata de activitate pe vărste are unele particularităţi. Atat populaţia tanără (sub 25 de ani) cat şi cea varstnică, au grade de ocupare mult mai mari in mediu urban.
Statutul socio-profesional al populaţiei ocupate in mediul rural şi in agricultură s-a modificat după 1989. Ponderea agricultorilor pe cont propriu şi familiile lor, fiind nesalariaţi, au devenit dominanţi, in timp ce inainte de 1990 populaţia ocupată in ramuri neagricole era de doar 50%.
Doar 8,5% sunt salariaţi, din cei care lucrează in agricultură, restul de 90,4% sunt nesalariaţi. Pe măsură ce o să se dezvolte IMM-urile şi fermele agricole comericale, este foarte posibil ca numărul salariaţilor să crească, in viitor.
Start download in 10 secunde!
|
