Rezumat referat Raportul juridic de drept fiscal
Raportul juridic de drept fiscal
Definitia raportului juridic: Raportul Juridic este o relatie sociala
reglementata de norma juridica in cadrul careia participantii apar ca titulari
de drepturi si de obligatiuni reciproce prin exercitarea carora se realizeaza
scopul normei juridice.
Deci raportul juridic este o relatie sociala regle mentata de norma juridica.
In acelasi timp, normele juridice se realizeaza in viata numai prin raporturi juridice, ceea ce nu inseamna ca in mod necesar actiunea unei norme juridice creeaza un raport juridic. De exemplu, norma juridica intre stat si o persoana concreta pina cind ultima nu a incalcat interdictia data. Pri urmare, permisele aparitiei raportului juridic sint: existenta normei juridice,subiectele de drept si faptele juridice.
Continutul raportului juridic financiar. Include drepturile si indatoririle ce revin celor doua subiecte ale raportului juridic. In acest sens, organele financiare de stat au drepturi si obligatii de a elabora bugetele publice, de a actiona pentru stabilirea si incasarea veniturilor publice, de a le administra in mod corespunzator, de a le repartiza potrivit destinatiei legale. Al doilea subiect al raportului juridic are indatorirea de a executa obligatiile financiare ce ii revin si dreptul de a pretinde sa se aplice corect legea de catre organele financiare.
Obiectul raportului juridic financiar. Cuprinde activitati de natura organizatorica in materie bugetara, actiuni privind stabilirea si incasarea veniturilor publice, etc. Diferendele ce pot aparea intre subiectele raportului juridic financiar privind finantele publice se solutioneaza de catre organele prevazute de lege. Competenta jurisdictionala privind astfel de litigii este daa organelor financiare de stat. Acest lucru nu asigura totusi o solutionare in conditii de totala independenta si obiectivitate.
Rolul si locul dreptului financiar in sistemul de drept. Fenomenul financiar si de dr financiar sunt deosebit de complexe avand conexiuni si repercursiuni in toate domeniile activitatii economice si sociale, atat publice cat si private. In domeniul public, prin normele juridice financiare se asigura formarea fondurilor necesare pentru finantarea actiunilor de interes general ale societatii, administrarea acestor fonduri precum si stabilirea destinatiilor. In domeniul privat, normele juridice actioneaza: - pentru stabilirea si incasarea veniturilor publice de la toti contribuabilii, stimuland unele ramuri sau activitati prin facilitati fiscale sau descurajand dezvoltarea altor activitati ori ramuri economice, in raport de interesele publice; - pentru sprijinirea unor agenti economici in dezvoltarea lor sau desfasurarea anumitor activitati prin diferite instrumente financiare (imprumuturi externe, taxe). Dreptul financiar are un rol deosebit, mai ales in aceasta etapa de tranzitie spre economia de piata deoarece, prin normele juridice care-l compun poate actiona pentru stabilirea si stimularea sectoarelor productive din economie, in special in sectorul privat.
Locul dreptului financiar. Face parte din dreptul public. Cuprinde totalitatea normelor juridice prin intermediul carora se mobilizeaza si repartizeaza pe destinatii fondurile banesti necesare satisfacerii nevoilor publice. Dr financiar are legaturi stranse cu dr civil si dr comercial deoarece toate cele trei ramuri de drept cuprind norme juridice ce reglementeaza raporturi patrimoniale, avand ca obiect drepturile si obligatiile exprimate in bani. Mai are legaturi si cu dr penal -; pentru constatarea si combaterea infractiunilor, dr muncii -; prin formarea si utilizarea fondurilor pentru asigurarile sociale de stat.
Ca orice raport juridic, si raportul de drept al finantelor publice are un obiect juridic. El se refera la conduita partilor si se concretizeaza in diverse actiuni ale acestora in functie de categoria de raport de drept financiar public pe care o analizam.
Trebuie sa subliniem faptul ca raporturile de drept financiar public sunt raporturi patrimoniale si ca atare ele au si un obiect material. Acesta imbraca o forma aparte (nu orice bun poate fi obiect material al unui astfel de raport juridic ca in cazul raportului de drept civil), prezentandu-se exclusiv sub forma banului public.
Astfel, in cadrul raporturilor de drept material fiscal este preponderenta conduita de a da, respectiv de a plati sumele de bani pe care debitorii fiscali le datoreaza in temeiul legii. De altfel, conduita de a da caracterizeaza fundamental raporturile de drept financiar public, in ansamblul lor. Aceasta conduita va fi intalnita si cu ocazia utilizarii banilor publici.
in ceea ce priveste raporturile procedural fiscale, predominanta este conduita de a face (de a indeplini dispozitiile procedurale prescrise de lege) sau de a nu face (de a nu incalca aceleasi dispozitii legale care au un caracter imperativ si deci ele trebuie urmate intocmai). Interesant de subliniat este faptul ca, in cadrul raporturilor procedural fiscale conduita de a face sau de a nu face au ca finalitate tot realizarea conduitei de a da (adica realizarea in totalitate a creantei fiscale datorate).
In sfera activitatilor de administrare si de control asupra finantelor publice vom mai intalni si conduita de a face, dar mai ales de a nu face (de a nu efectua acte si operatiuni de administrare sau de control sanctionate de lege).
Actele de drept al finantelor publice Actele de drept al finantelor publice sunt o specie a actelor juridice care au fost definite in literatura de specialitate2" ca fiind manifestari de vointa facute in scopul de a produce anumite eft juridice, a caror realizare este garantata prin forta de constranger statului, in conditiile prevazute de normele juridice in vigoare.
Pornind de la aceasta definitie constatam ca actele de drepl finantelor publice sunt manifestari de vointa facute in scopul d produce efecte juridice cu ocazia formarii, administrarii, int buintarii si controlului asupra resurselor financiare ale statulu ale unitatilor administrativ-teritoriale, a caror realizarea e garantata, in conditiile legii, prin forta de constrangere a statuii
Din definitia de mai sus rezulta caracteristicile actelor de dr financiar public:
Sunt manifestari de vointa cu caracter unilateral. Este si fir acest lucru, dat fiind faptul ca sunt acte juridice de dr public. Exceptie de la aceasta regula o reprezinta actele ce intocmesc in sfera imprumutului public;
Au un oiiiect specific si clar delimitat la formarea, admi strarea, intrebuintarea si controlul asupra banului public;
Se emit in baza legii si in vederea executarii ei;
Se emit cu respectarea normelor de competenta si a conditii de validitate;2
realizarea lor este garantata prin forta de constrangere statului.
in literatura de specialitate30 s-a realizat si o clasificare a acte de drept financiar public conform mai multor criterii de clasificare:
A.Dupa intinderea efectelor juridice pe care le prodi
distingem:
1.Acte normative;
2.Acte individuale.
B.Dupa extinderea teritoriala a efectelor, deosebim:
1.Acte cu aplicabilitate generala, pe intreg teritoriul ta (ex: bugetul de stat);
Acte cu aplicabilitate locala, limitata Ia nivelul unei unit administrativ-teritoriale (ex: bugetele locale).
Relatiile dreptului finantelor publice cu alte ramuri de drept
Doctrina juridica administrativa a subliniat in repetate randuri faptul ca dreptul finantelor publice ar fi un drept administrativ specializat, motivat de faptul ca aceasta ramura a dreptului s-a desprins din dreptul administrativ. Este un argument in plus, daca mai era necesar, pentru a sublinia caracterul de drept public al acestei ramuri juridice. Ceea ce insa, acum este incontestabil, este faptul ca dreptul finantelor publice este ramura de drept distincta, avand un obiect propriu de reglementare.
Analizand raporturile dreptului finantelor publice cu dreptul constitutional remarcam faptul ca dispozitiile constitutionale sunt cele ce marcheaza principiile generale aplicabile dreptului finantelorpublice. Importanta acestor dispozitii constitutionale s-a reliefat cu prilejul revizuirii Constitutiei Romaniei. Astfel, o mare parte a dispozitiilor constitutionale ce au facut obiectul revizuirii acesteia se referea le crearea premiselor legale, constitutionale, menite sa creeze cadrul legal necesar aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Din acest punct de vedere, un rol important revine sistemului financiar public care trebuie sa se adapteze celui al U.E., iar modificarile aduse Constitutiei sunt, in consecinta, cele care se impuneau in etapa pe care Romania o parcurgea si continua sa o mai faca.
In ceea ce priveste raporturile dreptului finantelor publice cu dreptul administrativ trebuie aratat faptul ca ambele ramuri fiind de drept public prezinta numeroase asemanari. in plus, adeseori normele dreptului financiar public se completeaza cu dispozitii cuprinse in normele juridice administrative (ex: competenta materiala a instantelor judecatoresti insarcinare cu judecarea contestatiilor impotriva titlurilor de creanta fiscala se stabileste conform dispozitiilor C.pr.civ. in materia contenciosului administrativ). Consideram, insa important de subliniat aspectele ce deosebesc cele doua ramuri de drept si care consolideaza pozitia distincta si autonoma a dreptului financiar public fata de dreptul administrativ. Astfel, dreptul financiar public, nu doar ca are un obiect distinct de reglementare, fapt ce este incontestabil, de altfel, dar prezinta si o serie de diferentieri concrete fata de dreptul administrativ.
Din acest punct de vedere, unul din cele mai importante aspecte ce merita subliniate se refera la faptul ca raporturile dreptului finantelor publice sunt, in cea mai mare parte, raporturi patrimoniale, in timp ce raporturile de drept administrativ, dimpotriva, sunt, de regula, raporturi nepatrimoniale. La momentul desprinderii dreptului financiar public de dreptul administrativ acesta a preluat componenta patrimoniala (financiara).
Se poate vorbi, in concluzie, despre o coexistenta a celor doua ramuri de drept care asigura impreuna realizarea functiilor statului, a actului de administrare, atat la nivel central, cat si la nivelul colectivitatilor locale si, nu in ultimul rand, realizarea oricaror servicii publice puse de catre autoritatile publice la dispozitia populatiei Relatia dreptului finantelor publice cu dreptul penal se stabileste la nivelul raspunderii juridice ce poate fi antrenata in sfera relatiilor financiar-fiscale. Cea mai grava forma de raspundere juridica ce poale fi antrenata cu prilejul formarii, administrarii, utilizarii si controlului asupra banului public este raspunderea penala, care poate sa dobandeasca manifestari acute in cazul savarsirii infractiunilor de evaziune fiscala.
Caracterul patrimonial si obligational al raporturilor de drept financiar public delimiteaza spatiul in care se regaseste asemanarea si chiar interferenta cu dreptul civil si comercial, in ciuda distinctiilor evidente create de caracterul de ramura de drept public al celei dintai, respectiv de drept privat al celor din urma.
Raporturile cu dreptul muncii sunt delimitate clar de obiectul mai mult decat specific, am spune chiar specializat al celor doua ramuri de drept, delimitare adancita de faptul ca, spre deosebire de dreptul finantelor publice, dreptul muncii este o ramura de drept privat. Cu toate acestea, in orice domeniu al vietii economico-sociale (iar activitatea financiar-fiscala este o componenta a acesteia) se desfasoara activitate salariata, vom intalni si incidenta dreptului muncii. De asemenea, dreptul securitatii sociale este (ca si dreptul administrativ) o ramura a dreptului incidenta asupra unor raporturi juridice a caror realizare este indisolubil legata de executarea Bugetului Asigurarilor Sociale de Stat, ori a fondurilor bugetare speciale (Bugetul Fondului pentru Somaj ori Bugetul Fondului pentru Asigurari de Sanatate).
Nu in ultimul rand, vom analiza relatiile dreptului finantelor publice cu dreptul procesual civil. Dispozitiile procedural fiscale, in raport cu cele procesual civile sunt neindoielnic delimitate, iar aplicarea lor se face dupa principiul actiunii legii speciale in raport cu legea generala. Astfel, dispozitiile Codului de procedura fiscala se aplica numai creantelor fiscale, avand un continut derogatoriu de la dreptul comun (cuprins in dispozitiile Codului de procedura civila). Totusi, acolo unde legea speciala nu prevede (si anume Codul de procedura fiscala) se aplica legea generala mai sus mentionata.
In cele aratate ne-am oprit doar asupra ramurilor de drept intern. Dreptul finantelor publice stabileste relatii complexe si cu ramurile de drept international, iar in ultimii ani se vorbeste tot mai multe desp un drept financiar international.
In contextul eforturilor politice desfasurate de Romania pentru realiza integrarea sa in structurile Uniunii Europene, raporturi dreptului financiar public cu dreptul comunitar devin, nu doar m ample, dar chiar creste progresiv importanta dreptului finantele publice, pe masura ce ne apropiem de realizarea acestui obiect politic cu sarcini financiar-fiscale majore.
in acest context, intr-un viitor apropiat vom putea asista 1 conturarea unei noi ramuri a dreptului pozitiv, si anume "drepti finantelor comunitare", care in mod evident va avea un obiect distin< de reglementare, atat in raport cu dreptul (inantelor publice (intern cat si in raport cu dreptul financiar international, dar chiar si cu drepti comunitar.
Normele dreptului finantelor publice
Normele dreptului finantelor publice, ca orice norma juridica, sun instituite sau recunoscute de stat, si ca atare obligatorii de respectat ii raporturile dintre subiectele de drept, incalcarea lor atragatu interventia fortei de constrangere a statului .
intrucat ne aflam in sfera de cuprindere a unei ramuri de drep public, drepturile si obligatiile participantilor la un astfel de rapor juridic sunt expres mentionate de lege. Antrenarea fortei de constrangere a statului in cazul incalcarii nomelor de drept financiar public se face tot in conformitate cu legea sub forma sanctiunilor de orice fel. in general, normele dreptului finantelor publice prezinta toate trasaturile specifice oricarei norme juridice, si anume: este generala, abstracta, tipica, impersonala si de aplicabilitate repetata la un numar nelimitat de cazuri.19
Exista, totusi, o serie de exceptii de la regulile enuntate mai sus. Astfel, legile bugetare, prin natura lor, nu prezinta caracterul de generalitate si cu atat mai putin pe acela de a beneficia de aplicabilitate nelimitata. Dimpotriva legile bugetare, desi au caracter evaluativ sub aspectul sumelor efective cuprinse in ele, totusi ele stabilesc sarcini si obiective de realizat, concrete si precise. in plus ele sunt valabile doar pentru un singur exercitiu bugetar (adica un an calendaristic), la implinirea acestuia, aplicabilitatea lor incetand de drept. Si caracterul impersonal al normei de drept tinanciar public, in unele cazuri prezinta exceptii, dar de cele mai multe ori dispozitia legala nu devine doar impersonala, ci isi pierde cu totul caracterul normativ, devenind o dispozitie individuala.
Start download in 10 secunde!
|
