Rezumat referat Psihologiile umaniste - Psihoterapiile bazate pe acestea si activitatea de cunoastere psihosociologica
Psihologiile umaniste-Psihoterapiile bazate pe acestea si activitatea de cunoastere psihosociologica si influentare educativa a elevilor
De la inceput atentionam ca profesorul, cadrul didactic in general, nu este psiholog. Ideal ar fi ca fiecare scoala sa aiba psiholog scolar care are definite o complexitate de activitati si sarcini de mare importanta, incepand de la colaborarea cu conducerea scolii si cu fiecare dintre cadrele didactice, precum si activitatea sa in randul elevilor.
in marea diversitate a termenilor care ne dau progresiv o imagine despre marea diversitate si complexitate a psihologiei si a subramurilor sale, prezentam conceptul de psihologie sociala si legat de acesta, cel de psihosociologie, ca domeniu interdisciplinar de cunoastere stiintifica a interactiunii comportamentelor si proceselor psihice umane.
in Dictionarul de psihologie(Doron R., Parot F., 199 p. 632), la definirea termenului de psihologie sociala este reprodusa o definitie a lui R. Daval, in care psihologi sociala este definita ca o "stiinta a actiunii", care dupa unghiul de "perspectiva" poate aparea ca o "stiinta a comportamentului" sau ca "stiinta pentru agentul in situatie" si ea este apoi comentata atat ca stiinta cat si ca arta, prin aceea ca vizeaza nu doar cunoasterea, ci si aplicarea celor cunoscute.
Psihologia sociala studiaza cum se desfasoara si cu ce rezultate se finalizeaza interactiunea comportamentelor individuale si cum se finalizeaza:
interactiunea comportamentelor individule si de grup;
cum influenteaza comportamentul unei persoane, conduita altei persoane sau actiunea grupului;
cum modifica prezenta altora, propria activitate;
care sunt mecanismele psihice ale relatiilor interpersoanle si intergrupale;
ce rezulta in plan spiritual din traiul laolalta al oamenilor, din actiunea lor comuna;
ce efecte au asupra personalitatii comportamentele din trecut ale altora;
cum influenteaza interactiunea comportamentala prezenta conduita viitoare a oamenilor si a grupurilor umane;
care sunt starile si procesele psihice colective, situatia de grup, personalitatea sub raportul conditionarii socio-culturale.
Profesorul - in afara psihologului scolar specializat sau a psihoterapeutului - nu este un psihoterapeut in sensul
institutional si nici nu trebuie sa depaseasca limitele de competenta. Dar, in acelasi timp, in multe privinte el trebuie sa aiba capacitatile, virtutile unui psihoterapeut (ca si cadru didactic), tocmai prin marea sfera de influentare, atat ca numar de persoane (elevii, institutia, comunitatea) cat si ca durata (mare parte a timpului sau este ocupat de activitatea profesionala). Aceasta, pentru ca el urmareste formarea, implinirea personalitatii elevului si o buna integrare sociala a acestuia.
Psihoterapia consta in aplicarea metodica a unor tehnici psihologice determinate pentru restabilirea echilibrului afectiv al unei persoane. E cunoscut faptul ca mai ales la elevi, la adolescenti, acest echilibru afectiv este esential pentru ca, intr-un sens mai restrans, anumite psihopatii, stari mentale patologice, se manifesta tocmai datorita deviatiilor caracteriale (tinand de afectivitate, vointa), care determina conduitele antisociale, fara culpabilitate aparenta.
Notiunea de psihopatie a fost formulata si teoretizata mai ales de K. Schneider (1923) si in psihologia si psihoterapiile din America, se inrudeste cu aceea de personalitate antisociala".
insa toate metodele psihoterapeutice au o secventa de interactiune cu cele de ordin educativ, deoarece:
urmaresc sustinerea moralului, sugestia, reeducarea, chiar psihanaliza,
respectiv cunoasterea, analizarea psihicului intr-un mod sau altul, nu neaparat la nivelul de specializare al metodelor si analizei clasice sau actuale;
se bazeaza pe comunicarea dintre psihoterapeut si bolnav;
urmaresc scopuri asemanatoare si anume formarea, dezvoltarea, implinirea
personalitatii si o cat mai buna integrare sociala a subiectului.
Luand ca si criteriu modurile lor de actiune, distingem trei mari categorii de psihoterapii, din care putem dobandi repere asupra unor metode in activitatea instructiv-educativa:
1.Psihoterapii bazate pe sugestie (persuasiune, directionare morala);
2.Psihoterapii bazate pe catharsis (retrairea sub efectul hipnozei sau sub al narcozei a
sentimentelor refulate);
3.Psihoterapii care-i permit pacientului sa-si modifice personalitatea prin analiza
conflictelor sale profunde, care ii modifica mecanismele de aparare.
insa psihoterapiile au la baza unele cerinte sau conditii, fara de care activitatea
educativa nu se poate desfasura intr-un mod corect: incredere, comprehensiune, descatusare.
Oriunde sunt si actioneaza oameni, apar inevitabil probleme psihologice; pentru anumite categorii de probleme se individualizeaza ramuri speciale de psihologie aplicata.
Psihologia pedagogica (educationala), educatie, psihopedagogie
Psihologia pedagogica, asa cum este prezentata in Vocabularul psihologiei de Henri Piéron, este:Pedagogie intemeiata in mod stiintific pe psihologia copilului"; termenul psiholog scolar - se face trimitere la consilier (pg. 77):Un consilier scolar este un educator insarcinat, intr-o institutie de profil, sa-i ghideze pe elevi in studiile lor. Sinonim: psiholog scolar".
Start download in 10 secunde!
|
