Rezumat referat Principiul separatiei si echilibrul puterii in stat
Principiul separatiei si echilibrul puterii in stat
Ideea separatiei puterilor in stat are origini relativ apropiate in timp, ea conturandu-se undeva pe la sfarsitul secolului al XVIII -lea. Scriitorul francez Montesquieu este considerat parintele acestui principiu. Curios este insa faptul ca el nu a numit niciodata aceasta idee ca fiind un principiu, ci doar o ideea politica menita sa asigure libertatea si, in acelasi timp, sa combata tendinta spre totalitarism1. Conform scriitorilor acelei vremi, conferirea intregii puteri unui singur organ al statului ar insemna de facto atribuirea unor prerogative nelimitate respectivului organ, ceea ce ar periclita serios libertatea individului. Astfel, conform principiului separatiei puterilor in stat, este necesara divizarea atributiilor principale ale statului si distribuirea echilibrata a acestora unor organe diferite intre care sa nu exista raporturi de subordonare. Asadar organele trebuie sa fie distincte si independente unul fata de celalalt. Bazele acestei teorii au fost puse insa de filosoful englez John Loke, care a subliniat in studiul sau intitulat Essay on Civil Governement" importanta unei separari a puterii in cadrul unui stat. Conform lui Loke puterea statului s-ar impartii in trei functii esentiale: functia legislativa, functia executiva si functia federativa. Ulterior ideile lui John Loke au fost preluate si adaptate de Montesquieu luand forma pe care o cunoastem astazi. Montesquieu spunea ca orice om care are o putere este inclinat sa abuzeze de ea". Din aceste considerente este necesar un mijloc de a opri tendinta abuzului de putere. Asadar, conform principiului, in orice stat exista trei puteri distincte: puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca.
inca din faza sa incipienta, ganditorii vremii au parut extrem de interesati de teorie; si aceasta pentru ca ea oferea o alternativa viabila la totalitarism2. Nu era suficient insa ca acest principiu doar sa se nasca; el trebuia realmente aplicat. Problema principala era aceea ca Europa nu era inca pregatita de implementarea acestui nou sistem, si acest aspect se datora in primul rand oponentei dure a monarhiei absolutiste. in fata acestei situatii singura solutie eficienta ar fi fost revolutia insa cel putin pentru moment aceasta solutie ramanea doar o vaga perspectiva, nefiind aplicabila in viitorul apropiat. Pe de alta parte insa Razboiul de Independenta tocmai fusese castigat si astfel, in 1776 coloniile engleze din America de Nord ies complet de sub tutela Imperiului Britanic.
Acest mediu devenea mai mult decat propice pentru implementarea noului principiu nascut pe batranul continent". Un exemplu oferit in acest sens este cel al Constitutiei statului North Carolina care mentiona in art. 4 faptul ca puterea legislativa, executiva si judecatoreasca trebuie sa fie separate pe veci si distincte una de alta1. Ulterior, articole asemanatoare sau chiar identice au aparut si in constitutiile celorlalte state. Peste nici doua decenii, o data cu adoptarea Constitutiei din 1791, are loc separarea stricta a puterilor si in Franta2. Dupa Franta este randul celorlalte state europene care au intrat intr-un vast proces de creare a unor noi regimuri constitutionale ce se vor dovedi puternic influentate de modelul Frantei dar, in acelasi timp, isi vor pastra propriile traditii politice.
De la prima aplicare a principiului separatiei puterilor in stat si pana in vremurile contemporane acesta a imbracat diferite forme de aplicare in practica. in realitate nu exista doua state in care acest principiu sa se manifeste identic desi in fundamentele sale el este acelasi peste tot. Interesat este faptul ca aceste diferente de aplicare s-au constatat atat la state diferite cat si in interiorul aceluiasi stat dar in perioade de timp diferite. Acest aspect este insa cat se poate de normal avand in vedere lupta pentru putere ce s-a dat mereu intre Legislativ si Executiv. De pilda, in Statele Unite desi exista semnul egal intre Presedinte si Congres, printr-o interpretare extensiva a anumitor pasaje din Constitutie, Presedintele S.U.A. se bucura de o putere ceva mai mare decat Congresul. Exemplul cel mai potrivit in acest sens este cel al art. 1, Sectiunea 8 din Constitutia S.U.A. potrivit caruia dreptul de a declara razboi revine Congresului; dar, in acelasi timp, Presedintele S.U.A. este comandantul suprem al fortelor armate; astfel creandu-se o oarecare confuzie, mai multi presedinti din istoria S.U.A. s-au folosit de acest aspect atunci cand au trimis trupe militare americane sa lupte in afara granitelor tarii3.
in practica mai avem de a face cu o personalizare a principiului separatiei puterilor in stat. Este vorba de acordarea de catre Parlament a unor prerogative legislative Executivului; altfel spus, in anumite circumstante, executivul poate adopta hotarari si ordonante general-obligatorii si care au forta juridica a unei legi. Ori, in mod normal, executivul nu are astfel de atributii. Ele sunt totusi stipulate de art. 108 alin.1 din Constitutia Romaniei. Motivul invocat de Parlament cu privire la aceste prerogative acordate Guvernului ar fi acela ca domeniile reglementate de executiv sunt de stricta specializare iar dezbaterea lor aici duce la un proces legislativ mai eficient si mai rapid.
Indiferent de particularitatile intalnite de la o tara la alta, principiul separatiei puterilor in stat a avut un impact puternic si asupra altor ramuri din sfera politicului. De pilda, avem o multitudine de regimuri politice rezultate din modul de aplicare al acestui principiu. Ideea de baza este una simpla: cu cat principiul separatiei este aplicat mai strict cu atata regimul politic tinde spre liberalism, iar cu cat este mai neglijat regimul politic cade in sfera totalitarismului.
Astfel, in functie de gradul de aplicare al principiului separatiei puterilor in stat, regimul politic poate sa apara sub forma regimului prezidential, regimului semi-prezidential, regimul parlamentar sau a regimului directorial.
Regimul prezidential
Principala trasatura a acestui tip de regim este aceea ca intreaga putere executiva este concentrata in mana unei singure persoane alese fie prin vot direct, fie prin vot indirect. Prim acest lucru se are in vedere conferirea organului executiv, adica presedintelui, o oarecare independenta in raport cu organul legiuitor. Presedintele, fiind ales de catre electorat, nu poate fi revocat din functie in cazul in care primeste votul de neincredere din partea Parlamentului. Astfel, o alta caracteristica fundamentala a acestui regim este aceea ca executivul nu raspunde pentru actiunile sale in fata legislativului si ca are intotdeauna sansa de a-si duce la bun sfarsit mandatul.
Regimul semi-prezidential
Asemenea regimului prezidential, avem si aici de a face cu un sef al statului ales prin vot (direct sau indirect). Raporturile dintre el si Parlament sunt intotdeauna de egalitate. Presedintele, impreuna cu Guvernul care are in fruntea sa un prim-ministru, formeaza astfel executivul. Marea diferenta dintre cei doi este insa aceea ca doar Guvernul este raspunzator pentru actele sale in fata Parlamentului.
Start download in 10 secunde!
|
