Rezumat referat Luna
Fără indoială, incă din zorii antropogenezei cerul a nedumerit, a neliniştit şi de ce nu, a incantat. Cerul in sine, cu miliardele lui de stele, dar mai ales Soarele şi Luna, care au intrat in viaţa omului prin mit şi simbol, printr-o arzătoare dorinţă de a le şti rostul şi de a le şi apropia. Mai aproape de noi, astrul nopţii" avea să fie primul corp ceresc pe care geniul uman a reuşit să-l cucerească chiar la el acasă, devenind, in viitor, şi rampă de lansare spre lumina infinită a Cosmosului.
Primele relatări despre Lună aparţin literaturii de fabulaţie, inceputurile de fapt ale genului science fiction" şi anume cartea Istorie adevărată" a lui Lucian din Samosata (Siria de astăzi), scriitor care a trăit in secolul II e.n. Luna nu apare aici decat ca fundal pe care ajunge autorul cu un grup de pămanteni şi unde selenarii erau in război cu năvălitorii din Soare. Cu 14 secole mai tarziu se scrie o a doua carte ştiinţifico-fantastică, in obiectiv fiind, de asemenea, Luna. De data aceasta autorul ei este un astronom şi anume Johanes Kepler (1571-1630) cel care in 1609 reuşise să stabilească legile de mişcare a planetelor şi in special faptul că deplasarea lor nu se face după cercuri cum presupusese Copernic, ci după elipse.Om de ştiinţă fiind, cartea lui Kepler, intitulată Somnium" (Un vis"), oferă de data aceasta, cu anticipaţie, o serie de date exacte nu numai asupra Lunii dar chiar şi asupra dificultăţilor zborurilor extraterestre. Sunt interesante in acest sens intuiţiile marelui astronom privind rigorile climatice ale Lunii, date de diferenţele mari de temperatură dintre zi şi noapte, lipsa atmosferei in spaţiul de dincolo de Pămant, precum şi fenomenele de suprasolicitare şi imponderabilitate resimţite de călători in timpul zborurilor. Apoi Galileo Galilei(1564-1642), care inventase luneta işi apropiase Luna, pe care observase deja munţi, mări şi văi, apropiate ca formă de relieful terestru.
O figură importantă a Astronomiei după Galilei şi mai ales in ceea ce priveşte cunoaşterea Lunii este cea a invăţatului polonez Jean Hevelius(1611-1687), care a trăit şi lucrat la Gdansk. El şi-a consacrat mulţi ani de observaţii Lunii, datele fiind sintetizate in cartea Selenografia(1647)"; atlasul care insoţeşte lucrarea cuprinde gravuri ale autorului in care apare relieful satelitului cu multe dintre denumirile de munţi şi mări date de Hevelius şi rămase definitiv in geografia selenară. De asemenea Isaac Newton(1642-1727) descoperă legea atracţiei universale, precum şi legea a treia a mecanicii, respectiv acţiunea şi reacţiunea, ultima cunoscută deja şi experimentată incă din secolul II e.n.
Adevăraţii pionieri ai rachetelor purtătoare sunt insă Conrad Haas din Sibiu, preconizatorul rachetelor in trepte şi a stabilizatoarelor deltoidale, visătorul" din Kaluga, K. E. Ţiolkovski(1857-1935), considerat părintele astronauticii, apoi teoreticienii şi-n acelaşi timp experimentatorii de rachete, ardeleanul Herman Oberth(1894-1980) şi americanul R. Goddard(1882-1945), şi, in fine, Werner von Braun(1912-1977), elevul şi colaboratorul lui H. Oberth, constructorul uneia din cele mai puternice rachete cunoscute, Saturn" şi S.P. Koroliov(1906-1966), proiectantul rachetelor sovietice Vostok". Cu ceea ce au gindit şi au realizat aceşti inaintaşi, era cosmică este inaugurată odată cu primul Sputnik", lansat de specialiştii sovietici la 4 octombrie 1957, şi apoi zborul epocal a lui I. Gagarin(1934-1968) din 12 aprilie 1961, primul om care a privit Pămantul din afara spaţiului terestru. Odată gravitaţia invinsă, primul gand al omului avea să fie explorarea Lunii, americanii punand la punct proiectul Apollo, iar sovieticii seria de staţii automate Luna. Proiectul Apollo cu aselenizare de echipaj uman a fost precedat insă de programe de pregătire prin intermediul staţiilor automate(Ranger, Lunar Orbiter, Surveyor) sau vehicule cu echipaj care au efectuat zboruri circumlunare şi inclusiv simulări privind coborarea pe Lună.
Start download in 10 secunde!
|
