Rezumat referat Fotografierea
Fotografierea
A fost inventată de Louis Daguerre in 1839 in Franţa şi in Anglia de William Fox Talbot.
Aparatul fotografic este un instrument optic care formează pe placa fotografică sau pe film, o imagine reală a obiectului. Piesa optică principală a sa este obiectivul fotografic. Acesta este de obicei un sistem compus din patru sau mai multe lentile, corectate de aberaţii(fig. 1). Corectarea aberaţiilor la obiectivul fotografic urmăreşte, in principal, obţinerea unei imagini plane, nedistorsionată, clară, precum si o putere separatoare cat mai mare.
Claritatea imaginii pe placa fotografică P sau pe film se realizează prin deplasarea obiectivului O faţă de poziţia filmului care este fixă.
Obiectivul este prevăzut cu o diafragmă circulară reglabilă, cu ajutorul căreia se poate varia fluxul luminos incident. Cu cat diametrul diafragmei este mai mic, obiectivul va forma o imagine mai clară a mai multor puncte aşezate de-a lungul axului optic al aparatului, adică va avea o profunzime a campului mai mare.
Există o mare varietate de obiective fotografice, de construcţii diferite, după scopul aparatului (obiective de portret, obiective de mare deschidere pentru peisaj, obiective universale etc.).
Microscopul optic.Pentru observarea obiectelor, ale căror dimensiuni sunt sub cele ce pot fi observare cu ajutorul lupei, se foloseşte un alt instrument optic mai complex, numit microscop. Microscopul este format din două părţi principale. Obiectivul, partea indreptată către obiect, care dă imagini reale şi ocularul, partea indreptată către ochi, care dă o imagine virtualăşi mărită a imaginii reale dată de obiectiv.
in practică, microscoapele dispun de mai multe obiective şi oculare, ce pot fi aşezate pe rand in orice combinaţii, la capetele tubului microscopului, realizandu-se astfel diverse puteri. Pentru a se putea obţine imagini suficient de luminoase, microscopul este prevăzut cu un condensor, care se află intre sursa de lumină şi obiectivul microscopului şi care are rolul de a concentra lumina pe preparatul microscopic.
Obiectivul este format din mai multe lentile ,dar pe ansamblu este un sistem optic convergent.El este plasat in imediata apropiere a obiectului observat, la o distanţă cu puţin mai mare decat distanţa sa focală.
Microscoapele de cercetare sunt prevăzute cu mai multe obiective, prinse intr-o montură care se poate roti.Astfel, poate fi adus in dreptul axului optic principal al sistemului acel obiectiv care asigură mărirea dorită.
Pentru imbunătăţirea calităţii imaginii (contrast, luminozitate) la microscoapele destinate obţineriii unor măriri foarte mari, intre obiect şi obiectiv se pune un strat fin de lichid (de exemplu ulei de cedru). Un astfel de microscop se numeşte microscop cu imersie.
Ocularul este un sistem optic convergent. Atunci cand este folosit pentru a furniza imagini virtuale, are o comportare asemănătoare unei lupe.Rolul de obiect il joacă imaginea furnizată de obiectiv.
Unele microscoape sunt prevăzute cu oculare de schimb, utilizate pentru a obţine măriri diferite. Majoritatea microscoapelor moderne au o pereche de oculare, pentru a permite observarea binoculară. Cele două fascicule de lumină se obţin prin impărţirea fascicului iniţial cu ajutorul unei prisme cu reflexie totală.
Sistemul de iluminare
Sursa de lumină poate fi artificială sau naturală.in acest ultim caz , se foloseşte o oglindă pentru direcţionarea luminii spre proba analizată. Condensorul este un sistem optic convergent care asigură iluminarea uniformă a probei.
Sistemul de inregistrare
Cea mai simplă inregistrare a imaginii se poate face cu ajutorul unui aparat de fotografiat montat pe ocular. Un astfel de sistem prezintă dezavantajul că ocularul este astfel ocupat. Pentru a evita această situaţie, microscoapele moderne au un sistem de divizare a fasciculului de lumină, astfel incat o parte din acesta se propagă spre ocular, penru observare directă, iar o parte este redirecţionată spre un aparat de fotografiat.
Măririle microscoapelor ajung pană la 2000. Pentru obţinerea măririlor mai mari se utilizează microscopul a cărui schemă optică este dată in figura 2, unde L1 este un obiectiv cu distanţă focală mică, iar L2 ocularul .Obiectul observat PP1 este situat in apropierea primului plan focal principal al obiectivului L1 , puţin dincolo de acestea.Obiectivul dă o imagine P’P1 a obiectului reală, răsturnată si mărită situată la distanţa s’ de obiectiv.
Pentru obţinerea unei puteri de rezoluţie mari, obiectivul microscopului trebuie să cuprindă un fascicul de raze cat mai larg care pleacă de la obiect. De aceea, pentru ca imaginea să nu se deformeze in acest caz din cauza aberaţiilor, obiectivul microscopului se face in formă de sistem compus, constand din mai multe lentile (in obiectivele complicate, pană la 10-12 lentile). Ca obiecte pentru microscop, se utilizează, de obicei, preparate mai mult sau mai puţin transparente, prinse intre două lamele de sticlă (lamela pentru obiecte şi lamela de acoperire ). Preparatele se observă in lumină transmisă şi pentru iluminarea lor se folosesc sisteme optice speciale de iluminat, numite condensatoare.
De obicei, obiectivele şi ocularele microscopului se pot schimba cu altele, ceea ce permite obţinerea unor mărimi diferite.
Tipuri de microscoape:
microscopul Janssen, datează de la inceputul seccolului XVII şi este format din obiectiv şi ocular.
microscopul Hooke (1670) format din sursă de lumină, obiectiv şi ocular.
microscopul Powell (1850-1875) format din ocular, obiectiv, suport probă, condensor.
microscopul Baush & Lomb (1886)
microscopul Zeiss (1930) format din ocular, obiective, condensor, oglindă, suport probă, focalizare.
microscopul Olympus Provis AX 70 (1998) format din filtre, condensor, control foto, obiective, ocular, control obiective şi iluminare.
Start download in 10 secunde!
|
