Rezumat referat Drepturile si libertatile social-economice si culturale
Drepturile si libertatile social-economice si culturale
1)Dreptul la invatatura
Este o parte a dreptului la educatie,la care orice om are vocatie,precum si mijlocul principal de formare si perfectionare a fortei de munca.
Dreptul la invatatura este un drept complex prin continutul sau,prin semnificatiile sale juridice si prin numarul mare de subiecte de drept implicate in realizarea sa.
Este o indatorire,fapt ce explica obligativitatea unor forme de invatamat (primar,general etc).
Dreptul la invatatura ,ca drept fundamental trebuie astfel organizat incat sa asigure sanse juridice egale oamenilor,ceea ce implica folosirea cu prioritate a criteriului competenta profesionala si interzicerea discriminarilor sau privilegiilor.
In mod firesc Constitutia prin art.32 stabileste formele organizatorice prin care se realizeaza dreptul la invatatura si anume:invatamantul general obligatoriu,invatamantul liceal,invatamantul profesional,inavatamantul superior.
Unele dispozitii constitutionale privesc institutiile de invatamant si anume institutiile de invatamant de stat si particulare.
Toate institutiile de invatamant ,stabileste Constitutia, se infiinteaza si isi desfasoara activitatea in conditiile legii cat priveste institutiile de invatamant superior ,Constitutia le garanteaza autonomia universitara.
In afara obligatiilor ce rezulta din reglementarile care stabilesc asigurarea dreptului la invatatura,in mod distinct se garanteaza gratuitatea invatamantului de stat,in conditiile legii.Este fara indoiala ca invatamantul obligatoriu trebuie sa fie gratuit si am spune fara deosebire de realizarea sa in forme statale sau particulare,conform prevederile art.13 din Pactul international relativ la drepturile economice,sociale si culturale.
O mare componenta a dreptului la educatie si invatamant este invatamantul religios in scolile de stat care este organizat si garantat prin lege.
Organizarea si desfasurarea invatamantului trebuie sa se realizeze in limba oficiala a statului si anume limba romana.
Constitutia ia insa in considerare ca in Romania exista si cetateni romani de alta nationalitate care potrivit art.6,au dreptul de a-si pastra exprimarea identitatii lor etnice,culturale,lingvistice si religioase,Constitutia garantand dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invata in limba lor materna si dreptul de a fi instruite in aceasta limba.
2)Dreptul la ocrotirea sanatatii
Este un drept fundamental cetatenesc receptat in Constitutia Romaniei indeosebi din Pactul international relativ la drepturile economice,sociale si culturale.Acest Pact in art.9 normalizeaza dreptul persoanei la securitatea sociala,aici intrand si asigurarile sociale,iar art.12 normalizeaza dreptul persoanei de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mentala.
Realizarea acestui drept implica obligatiile si eforturile statului pentru:scaderea mortalitatii noilor nascuti si a mortalitatii infantile ,precum si dezvoltarea sanatoasa a copilului;imbunatatirea tuturor aspectelor igienei mediului inconjurator si a igienei industriale;profilaxie si tratamentul maladiilor epidermice ,endemice,profesionale si a altora,precum si lupta impotriva maladiilor;crearea de conditii care sa asigure servicii medicale si un ajutor medical in caz de boala.
Ocrotirea sanatatii continand obligatii pentru autoritatile publice,este firesc ca prin Constitutie sa se impuna autoritatii legislative misiunea de a reglemanta principalele domenii si aspecte precum:asistenta medicala,asigurarile sociale,alte masuri de protectie a sanatatii,fizice si mentale.Tot legea urmeaza sa reglementeze controlul exercitarii profesiilor medicale si activitatii paramedicale.
3)Dreptul la munca si la protectia sociala a muncii
Este un drept social economic de traditie,cu un continut juridic complex si este reglementat prin Constitutie la art.41.
Dreptul la munca nu poate fi ingradit,reglementarea constitutionala pune in valoare conceptul stiintific de drept atat pentru om cat si pentru societate.
Dreptul la munca este dreptul fiintei umane de a trai procurandu-si resursele necesare vietii prin munca sa.
Este un drept inerent fiintei umane ,natural si imprescriptibil.
Protectia sociala a muncii este de asemenea un domeniu complex si de majora importanta.Este aici corelatia stransa dintre dreptul la munca si asistenta sociala a muncii.Dreptul la protectia sociala pe care-l au salariatii,include aspecte clar formulate in textul constitutional si care vor forma legilor in acest domeniu.
Durata zilei de lucru isi gaseste si ca reglementare ,sub trei exprimari:durata normala,in medie,cel mult 8 ore.Aceasta durata este firescul vietii umane este normala pentru ca permite ca celelate 16 ore din 24 posibile sa fie folosite pentru odihna,recreere,alte ocupatii casnice,culturale,stiintifice,potrivit dorintelor si pretentiilor fiecaruia.
O asemenea repartizare a orelor unei zile raspunde cerintelor,vietii,sanatatii si chiar eficientei muncii.Limita de 8 ore,este limita peste care un salariat nu poate fi obligat sa munceasca.
Dispozitiile constitutionale privitoare la durata normala a zilei de munca recepteaza practic obligatiile ce rezulta din art.7 din Pactul international relativ la drepturile economice,sociale si culturale si anume de a se crea conditii de munca juste si favorabile prin care repaosul,timpul liber,limitarea rezonabila a duratei muncii,concedii periodice platite,renumeratia zilelor de sarbatoare.
Egalitatea salarizarii femeilor si barbatilor,pentru munca egala,exprima in domeniul muncii,egalitatea in drepturi a femeilor cu barbatii proclamata prin art.4 si 16 din Constitutie.
In art.40,se garanteaza atat dreptul la negocieri colective in domeniul muncii cat si caracterul obligatoriu al conventilor colective de munca.
Pactul international relativ la drepturile civile si politice,in contextul libertatilor individuale,arata ca nimeni nu va putea fi tinut in sclavie,in servitute si nu va putea fi constrans sa indeplineasca o munca fortata sau obligatorie(serviciul cu caracter militar din motive religioase).
4)Dreptul la greva
Este prin natura sa atat un drept social-economic,cat si un drept social-politic,deseori incadrarea sa in una din categoriile de drepturi ridicand pentru cercetarea stiintifica interesante probleme.
Fiind un mijloc de obtinere de catre salariati a unor drepturi,sau ameliorarea conditiilor de munca,de salarizare si de viata,dreptul la greva,fie a fost reglementat prin constitutii fie a fost pur si simplu uitat,aceasta echivaland cu necunoasterea sau chiar cu interzicerea sa.Constitutia reglementeaza dreptul la greva in art.43
Cat priveste scopul grevei,el este apararea intereselor profesionale,economice si sociale.Grevele care-si propun si afirma asemenea asemenea interese.In general sunt considerate ilicite grevele cu caracter politic.
Start download in 10 secunde!
|
