Parteneri : rulouri exterioare | usi garaj | rulouri exterioare | copertine | rulouri exterioare | rulouri exterioare | usi garaj | rulouri
Referate pentru orice materie si orice clasa. Referate scoala, generala, liceu si facultate. Peste 10.000 la numar.

Referate

Democratie,totalitarism si violenta simbolica

Referate De Zece

Rezumat referat Democratie,totalitarism si violenta simbolica

Democratie,totalitarism si violenta simbolica
Ori de cate ori un fenomen, eveniment, etc. devine cotidian, comunitatile si indivizii tind sa-l defineasca in termenii normalitatii. Asimilat in aceasta formula in constiinta unei comunitati, evenimentul sau fenomenul in cauza este acceptat ca parte a interactiunilor cotidiene si defineste astfel ca naturale, normale, obisnuite, actiunile sociale care-i poarta amprenta. In astfel de situatii se afla fenomenul violentei sociale si/sau politice:
"Oricine este interesat de istorie si politica nu poate sa nu tina seama de rolul imens pe care violenta n-a incetat sa-l aiba in treburile obstesti si in comportamentul oamenilor". Ar putea sa para surprinzator faptul ca s-a scris prea putin cu scopul analizei acestui fenomen. Sau poate tocmai pentru ca se intalneste la toate nivelele vietii sociale, violenta devine un lucru normal, asimilat si acceptat ca parte a modului uman de a fi in comunitate. Istoria ne invata ca actiunile umane stau sub semnul violentei, avand, conform lui Renan, o "natura accidentala, inconsecventa, imprecisa".
Alti teoreticieni definesc violenta ca o veriga a unui intreg proces. Engels, de exemplu, priveste violenta ca fiind acceleratorul dezvoltarii economice. "Oriunde structura de putere a unei tari intra in contradictie cu evolutia sa economica", puterea politica va fi invinsa, in pofida instrumentelor sale de violenta.
1. Violenta starii de natura. Thomas Hobbes
Teoreticienii ai violentei sociale si politice sunt de acord ca orice societate se intemeiaza pe violenta. Contractualistii explica aparitia societatii umane, organizata dupa regulile familiare noua, prin intermediul unui "pact", "contract" intre comunitate si o asociatie capabila a asigura protectia indivizilor impotriva eventualelor agresiuni ale "celorlalti". Asociatiile de protectie ajung sa detina monopolul asupra violentei, prin transferul benevol al acesteia din proprietatea fiecarui individ in cea a "protectorilor", cum ar spune Hobbes pentru care starea de natura este bellum omnium contra omnes.
Evident, aceste asociatii vor deveni determinantele societatii, preluand functia de aparare a unui teritoriu bine delimitat spatial si functia de impunere a unor norme - legi, pe baza carora sa fie asigurat controlul manifestarilor agresive in interiorul comunitatii si capacitatea de reactie la agresiunile externe.
Violenta individuala era legea structuranta si ordonatoare a societatii prestatale. Obiectul contractului, in aceste conditii, este cedarea dreptului privat la violenta contra garantiei proprietatii si vietii indivizilor. Dreptul individual la violenta este preluat de institutii specializate, de stat si exercitat prin intermediul unor specialisti in manuirea instrumentelor violentei institutionale care asigura pacea comunitatii.
Se disting aici doua tipuri de violenta: cea individuala, caracteristica starii de natura si cea institutionala a societatii organizate, exercitate prin instrumentele statului si care au rol ordonator si organizator in societate.
Puterea devine astfel apanajul celor care detin controlul violentei. Aceasta putere "se va autodelimita prin autoinstituire. Ea acumuleaza bunuri si manipuleaza semne si simboluri peste care isi declara monopolul. Noua Putere controleaza lumea sociala si doar Ea poate stabili formula Ordinii". Apare astfel Statul. Violenta care mentine coeziunea grupului-stat este violenta represiune, temeiul ei fiind legea sau arbitrarul unui individ sau al unui grup de indivizi.
Identitatea grupului este aparata prin agresivitate. in viziunea lui Hobbes, Leviathanul isi asuma protectia proprietatii si siguranta unei coexistente pasnice prin monopolul asupra violentei, dobandit prin renuntarea tuturor indivizilor la folosirea privata a V.Philippe Brand afirma si el ca la inceputul politicului se afla conflictul, cu functia sa de elucidare a raporturilor sociale reale. Toate societatile fug de conflict, de violenta. Dar in opinia lui Brand, conflictul este un fenomen pozitiv, cu conditia sa fie stapanite costurile si controlate posibilele derapaje.
2.Violenta ordonatoare a societatilor arhaice
La nivelul vechilor societati, exista si un alt tip de violenta, exceptand violenta fondatoare a comunitatii, care isi avea radacinile in acel illo tempore anterior constituirii ei. Este vorba despre violenta sacrificata, violenta reticala. "Violenta intestina" a grupului nu putea avea alt canal de evacuare, decat sacrificiul, doar in acest fel putand fi mentinuta ordinea. Acest lucru se intalneste nu doar la nivelul ritualurilor religioase prin care trebuiau "imbunati" zeii. Romanii (elita) isi facusera un adevarat "crez" din expresia "paine si circ", ultimul element al acesteia fiind coordonata ce asigura canalizarea violentei interne a grupului spre victima ce apartine in majoritatea cazurilor exteriorului comunitatii. Sangeroasele spectacole date de gladiatori, de fiarele ce sfasiau "dusmanii" Romei, aveau functia de transfigurare a impulsurilor violente ale populatiei si de mantinere sub control. Departe de a avea vreo teoretizare asupra acestei legi sociologice potrivit careia orice grup are un potential de violenta intestina, guvernantii Romei vechi au inteles ca"painea si circul" pot canaliza agresivitatea colectiva spre un derivat, altul de cat proprii lor guvernanti.
3.Aparitia statului. Perspectiva antropologica
Statul apare ca "instanta organizatoare care sa protejeze si sa apere regulile de convietuire sociala" . Mecanismul structurant si ordonator nu mai este violenta colectiva, unanima a membrilor, ci violenta fizica si coercitia exercitata prin intermediul unui intreg aparat specializat si institutionalizat - aparatul de stat.
Rationalizarea violentei colective este, in fapt, institutionalizarea ei, statalizarea -proces ce determina inegalitate la nivelul gestionarii violentei sociale.
Weber definea statul ca forma de organizare sociala in care locuitorii unei arii determinate recunosc legitimitatea fortei realizata si transmisa printr-un aparat specializat, iar cei care-si asuma controlul asupra aparatului de stat sunt recunoscuti ca guvernanti.

Start download in 10 secunde!
Referate De Zece