Rezumat referat Cum apreciem valoarea genetica a vacilor si taurilor
Cum apreciem valoarea genetica a vacilor si taurilor
Valoarea economica a unei vaci este determinata de suma caracterelor (caracteristici morfologice si fiziologice) pe care le poseda.
Valoarea genetica a animalelor este data insa, de calitatea materialului lor ereditar (numite gene) aflate in fiecare celula din constitutia tuturor tesuturilor. Cum el nu poate fi vazut, oamenii au cautat si au gasit modalitati indirecte de apreciere a materialului lor genetic.
Acestea sunt:
a)calitatea parintilor, si a bunicilor, numiti ascendenti;
b)calitatea surorilor si a fratilor;
c)calitatea descendentilor animalului caruia o vrem sa-i aflam valoarea genetica.,
Fiecare grupa de rude precizate mai sus, ne poate informa, cu o probabilitate diferita, despre valoarea genetica a animalului analizat. Cele mai sigure informatii, sunt insa cele pe care le primim de la descendenta animalului, urmate apoi de cele de la rudele sale colaterale (frati-surori, semifrati-semisurori). Mai putin sigure sunt informatiile pe care le primim de la ascendenta individului, pentru simplu motiv ca acestia sunt mult mai putini (doi parinti, patru bunici) decat descendenta sau rudele lui colaterale.
Acum insa, nu ma voi ocupa decat despre valoarea informatiei pe care o putem obtine de la ascendenta individului in estimarea valorii sale genetice.
in fermele de vaci bine conduse, ascendenta fiecarui animal este inscrisa intr-o fisa care constituie arborele sau genealogic sau pedigreul acestuia. Aici sunt inscrise nu numai numarul matricol (sau numele) tatalui si al mamei, a bunicilor si a strabunicilor, ci si performantele de productie sau de "gabarit" pe care le-au realizat fiecare. Pe baza acestui evidente, amelioratorul sau fermierul poate sa-si de-a seama daca animalul analizat este sau nu este valoros din punct de vedere genetic. in figura de mai jos redam un pedigreu al unui taur tanar de unde se poate observa in mod concret, cele specificate mai sus.
Cum se interpreteaza datele inscrise intr-un pedigree?
Chiar daca genetica ne invata ca fiicele sau fii unei familii, trebuie sa semene cu media caracterelor acesteia, tot ea ne atrage atentia ca acest lucru este valabil doar pentru unele caractere. Se intampla acest fenomen deoarece nu toate caracterele sunt determinate de acelasi fel de gene Unele sunt determinate de catre un anumit fel de gene a caror efecte in dezvoltarea caracterelor se transmit in totalitate la descendenti. Alte caractere sunt conduse in dezvoltare de catre o combinatie a genelor numite genotipuri a caror efecte se manifesta numai la individul care le poseda si se mostenesc intr-un grad mai putin de catre descendenti. Primele se numesc gene aditive, iar cele din a doua categorie se numesc gene neaditive.
Aproape toate caracterele morfologice care dau "gabaritul" animalului (lungimi, largimi, forma si simetria ugerului si a sfarcurilor, forma si orientarea membrelor) sunt determinate mai ales de genele din prima categorie (aditive). Caracterele care sunt legate de reproducere si viabilitate (vigoare biologica) sunt conduse in dezvoltare de gene a caror efecte nu ajung in totalitate de descendenti. Acestea inseamna ca ascendentii unui animal caruia vrem sa-i cunoastem valoarea genetica ne spun multe lucruri despre unele caractere, dar foarte putin despre alte caractere asa cum sunt cele legate de reproducere sau viabilitate.
Noi putem masura cat din performanta realizata de parintii unui animal pe care-l analizam se transmite la descendenta sa, daca cunoastem ponderea genelor aditive si neaditive care-l determina. Aceasta se masoara cu ajutorul unui parametru numit coeficient de heritabilitate notat h2. Valoarea lui este diferita de la un caracter la celalalt cu cat este mai mare cu atat la baza caracterului respectiv stau mai ales gene aditive. inmultirea mediei performantei parintilor sau bunicilor cu gradul de asemanare genetica sau de inrudire (0,5 pentru parinti-fii sau fiice si 0,25 pentru bunici-nepoti) dintre ascendent si individul analizat, precum si cu valoare h2 a caracterului ne da o cifra care masoara cat din aceasta (media familiei) se va regasii cu siguranta la descendenta sa. Se intelege ca cifra obtinuta va fi mai mare pentru caracterele morfologice care au o valoare lui h2 mare si mult mai mica pentru cele legate de reproducere-viabilitate sau chiar pentru productia de lapte.
Prin compararea pedigreului unui animal cu al altui animal, putem sa ne dam seama care dintre ei este mai bun genetic. in acest caz media familiei, pe linie ascendenta indica "neamul (genetica) bun si neamul rau".
Start download in 10 secunde!
|
