Rezumat referat Ce reprezinta bunastarea animalelor
Ce reprezinta bunastarea animalelor
Sintagma bunastarea animalelor a fost aleasa pentru a desemna calitatea vietii animalelor. Ea deriva din limba engleza, in care se utilizeaza termenul wellfare. in limba romana termenul de bunastare este primit cu rezerve, traducerea parand fortata, dar, cu toate acestea, este oficial acceptat si folosit in actele normative. Aceeasi terminologie este folosita si in alte limbi europene: bien-être (franceza), bienestar (spaniola), benessere (italiana) etc.
Conceptul de bunastare nu are inca o definitie precisa, dar toti specialistii care au studiat bunastarea la animale sunt de acord ca aceasta notiune include sanatatea, confortul productiv si presupune si protectia animalelor. Declaratia Universala privind Bunastarea Animalelor, elaborata de catre Societatea Mondiala pentru Protectia Animalelor, defineste bunastarea prin: Gradul in care sunt intrunite cerintele fizice, comportamentale si psihologice ale animalului. in cadrul aceleiasi Declaratii, se prezinta, pentru animalele dependente de om, cele cinci principii, care trebuie sa fie asigurate concomitent: /1/ asigurarea accesului la apa proaspata si la hrana specifica; /2/ asigurarea mediului corespunzator, incluzand adapostirea si odihna; /3/ prevenirea durerii, ranilor, diagnosticul si tratamentul bolilor; /4/ eliberarea de frica si suferinta mentala; /5/ asigurarea spatiului, a facilitatilor, pentru exprimarea comportamentului normal. Asociatia Mondiala Veterinara, a recunoscut cele cinci principii, cu ocazia Adunarii Generale de la Paris (1992), acestea fiind considerate esentiale pentru bunastarea si protectia animalelor domestice.
Unii specialisti definesc bunastarea animalelor luand in considerare mai ales simtamintele animalelor. Astfel, dupa Dawkins: bunastarea animalelor consta in absenta suferintei. O abordare de acest fel pare simplista, deoarece termenul bunastare trebuie sa acopere atat starile pozitive, cat si pe cele negative, percepute temporar de catre animale. Izolarea unui animal, facuta cu scopul de a se asigura o ingrijire deosebita pentru recuperarea sanatatii, chiar daca provoaca, pe termen scurt, o suferinta, privita pe termen lung, aceasta masura poate fi benefica supravietuirii si adaptarii. Setea si foamea, ca simtaminte negative temporare, pot genera raspunsuri adecvate de identificare a apei si a hranei, fiind astfel compensate de satisfacerea nevoilor fiziologice. Dar imposibilitatea accesarii sau identificarii acestora, poate conduce la suferinta si la efecte negative asupra sanatatii. in consecinta, bunastarea nu trebuie definita numai prin prisma simtamintelor presupuse, deoarece absenta durerii si a suferintei nu semnifica neaparat bunastare, dupa cum nici prezenta senzatiilor neplacute nu trebuie identificata cu absenta bunastarii. Animalele care dorm, cele care se afla sub efectul medicatiei sedative si animalele aflate in coma, chiar daca nu reactioneaza la anumiti stimuli negativi, nu inseamna ca se afla in bunastare.
O alta definitie, tot mai larg acceptata, este cea a profesorului Broom, aceasta fiind insusita si de catre Eurogrupul pentru Bunastarea Animalelor (1980) de pe langa Consiliul Europei. Printr-o traducere libera si utilizand terminologia existenta in limba romana, putem defini bunastarea ca fiind starea individului cu referire la incercarea acestuia de a se acomoda mediului in care se afla. Prin acomodare se intelege prima faza a procesului de adaptare, de rezistenta activa, ce consta in supravietuirea individului in conditii schimbate de existenta. Acomodarea reusita poate conduce la controlul temporar asupra situatiei si la supravietuire, fara sa asigure in mod necesar si reproducerea. in gradinile zoologice se intalnesc frecvent asemenea situatii de acomodare, dar care nu conduc (neaparat) la adaptare. Acomodarea nu trebuie confundata cu aclimatizarea si nici cu adaptarea. Aclimatizarea este treapta a doua a procesului de adaptare, ce consta in supravietuirea si reproducerea animalelor in conditii schimbate de mediu. Adaptarea face parte din evolutia filogenetica, este proprie unor populatii, fiind deci un proces de transformare statistica, prin selectie naturala (schimbarea frecventei genotipurilor, conservarea mutatiilor concordante etc.).
Bunastarea nu poate fi conferita animalului; ea este o stare proprie individului, cat timp depune efort de acomodare, in raport cu necesitatile proprii, particularitatile mediului si cu modul in care sunt percepute informatiile. Pentru intelegerea si descrierea raporturilor pe care le poate avea animalul cu mediul sau de viata, trebuie sa admitem ca exista diferite grade de bunastare. in limba engleza se foloseste expresia: from very good to very poor welfare, ceea ce ar insemna: de la o bunastare foarte buna la o bunastare foarte saraca. Chiar daca aceasta terminologie a fost deja folosita in unele lucrari de specialitate si in unele acte normative, consideram ca pentru limba romana ar fi mai potrivita exprimarea prin termenii de: bunastarea deplina; bunastare precara si foarte precara. Prin urmare, bunastarea la animale este cu totul altceva, in comparatie cu bunastarea la om. Adica cuvantul bunastare in cele doua situatii este omonim, avand intelesuri diferite: la om, bunastarea semnifica o situatie materiala buna, prospera, pe cand bunastarea la animale semnifica doar incercarea de a se acomoda mediului, de a ierarhiza prioritatile si de a folosi energia disponibila, in raport cu necesitatile. A spune ca a fost asigurata bunastarea" este aproape fara sens, daca nu se precizeaza despre ce bunastare este vorba: deplina, precara sau foarte precara.
Start download in 10 secunde!
|
