Rezumat referat Ce inseamna o nastere activa
Ce inseamna o nastere activa
Pregatirea pentru nastere reprezinta pentru cuplu sansa de a-si intelege propriile necesitati, si de a fi in consens cu obstetricianul, medicul de familie si moasa, privitor la buna evolutie a sarcinii si la modul in care va decurge nasterea. In acest moment special al vietii voastre, plin de o incarcatura emotionala deosebita, nimeni nu are dreptul sa impiedice un cuplu sa fie impreuna.
A fi impreuna cu sotul/partenerul la nastere reprezinta o oportunitate deosebita pentru viata unui cuplu. In acest context practicile obstetricale moderne au ajuns de-a lungul timpului sa definesca nasterea tot mai mult ca pe un act strict medical daca nu chiar si chirurgical, femeile pierzandu-si total controlul si increderea in propriile forte de a da nastere unui copil.
In fapt nasterea activa nu reprezinta nimic nou, ea nefiind altceva decat o cale de a accepta cerintele fiziologice ale corpului femeii in asemenea momente, interventia medicamentoasa sau de alta natura fiind justificata si necesara numai la aparitia unor situatii deosebite.
Ceea ce este specific nasterii active este faptul ca femeia impreuna cu sotul/partenerul ei se implica si iau parte in mod activ la deciziile care se fac de catre medicul de famile, obstetrician sau moasa, atat in cursul sarcinii cat si la nastere. Viitorii parinti devin responsabili de deciziile luate, ei fiind implicati in mod activ in tot acest proces al carui scop final ne este altul decat sanatatea femeii si a viitorului ei copil.
Actualmente in spitalele din Romania se folosesc in mod destul de frecvent practici cum ar fi:
pozitia dorsala (pe spate) in timpul travaliului;
perfuziile cu oxitocina, analgezicele, sedativele, injectiile de dilatare;
nasterea in exclusivitate pe masa obstetricala;
epiziotomia;
operatia cezariana.
Pregatirea pentru o nastere activa consta in mod concret in abordarea travaliului dintr-o perspectiva diferita in comparatie cu aceste practici. Fara a fi "sofisticata" din nici un punct de vedere, ea consta simplu in educarea femeii gravide si a sotului/partenerul ei sa folosesca: diferite pozitii, tehnici de respiratie, masaj, relaxare. Toate aceste practici permit nu numai o perceptie atenuata a durerii dar si un travaliu mai scurt ca durata in timp si nu in ultimul rand o nastere mai usoara. Folosirea principiilor nasterii active poate ajuta substantial la cresterea potentialului pentru o nastere naturala sau fiziologica si la minimalizarea riscurilor.
Nasterea naturala (vaginala)
Inainte ca nasterea sa inceapa, este posibil ca din cand in cand sa simtiti o presiune pe uter, fara dureri, numite contractii Braxton-Hicks. Aceste contractii pregatesc uterul pentru munca grea de nastere. Cervixul devine mai moale pregatindu-se pentru procesul de dilatare (intindere) din timpul nasterii. Daca sunteti la prima nastere, copilul se va muta in josul pelvisului cel mai probabil cu cateva saptamini inainte de inceperea nasterii. Veti observa ca respiratia dvs. devine mai usoara si ca presiunea pe vezica creste.
Fatul e protejat in uter printr-un dop gros de mucus la deschizatura cervixului. Pe masura ce cervixul devine moale si incepe sa se deschida, mucusul vine in afara (de obicei amestecat cu un pic de singe). Veti observa pe chilot pete de culoare roz sau usor inspre rosu care pot aparea in timpul nasterii sau cu cateva zile inainte. Se stie ca fiecare nastere este unica. Modul in care va decurge depinde de pozitia fatului, de starea si conditia dvs. fizica, de sentimentele dvs. si de multi alti factori.
Cand incepe nasterea ? Este greu de spus. Unele femei pot avea contractii pe o perioada de cateva ore sau zile, fara a avea ca rezultat o dilatare a colului. Aceste contractii vor inmuia si subtia cervixul care e gata sa se deschida. Daca aceasta maturizare a cervixului s-a intimplat gradual in zilele sau saptamanile dinainte de nastere atunci veti trece direct la nasterea activa.
Contractiile de inceput pot fi percepute ca si dureri puternice (crampe) menstruale sau ca si intermitente dureri de spate. La inceput contractiile vor fi destul de scurte (poate 30-40 de secunde) la intervale de 15 sau 20 de minute. Aceste contractii de inceput vor inmuia cervixul, subtiindu-l si incepand sa il deschida. Daca nu aveti motive speciale sa stati la pat, incercati sa fiti cat mai activa. Plimbarea va face bine, pentru ca ajuta la coborarea copilului. Incercati sa va gasiti cele mai confortabile pozitii, cum ar fi: statul in sezut cu sprijinirea de spatarul scaunului, sau statul in genunchi cu bratele in repaus, sprijinite de o perna. Practicati exercitiile de relaxare si de respiratie pe care le-ati invatat. Daca e noapte, incercati sa va odihniti cat mai mult, pentru ca veti avea mult de munca in orele urmatoare.
Prima faza a nasterii
Pe masura ce nasterea inainteaza, contractiile vor deveni din ce in ce mai intense, cu o durata mai mare si vor aparea la intervale de timp mai mici. Cervixul se dilata acum.
Daca copilul este intr-o pozitie posterioara ( cu ceafa in sens opus spatelui Dvs.) situatie intilnita la una din 4 nasteri, puteti simti o durere sau o presiune puternica la spate si acesta poate sa nu dispara in totalitate intre contractii.
Pe masura ce cervixul se deschide veti vedea mai mult mucus si singe. Va trebui sa va opriti din plimbare in timpul contractiilor
Faza de tranzitie
Pe masura ce colul atinge dilatarea completa, contractile capa o frecventa de una la cateva minute. Pentru ca fatul incepe sa se miste in jos in pelvis, pozitiile care erau comfortabile inainte nu mai sunt si acum. Puteti avea varsaturi, frisoane, transpiratie abundenta. Toate acestea sunt greu de suportat, dar va comunica un lucru: nasterea copilului se apropie. Tranzitia, desi intensa, e de obicei cea mai scurta parte a nasterii.
Faza a doua a nasterii
Cand, in urma contractiilor din faza de tranzitie, cervixul s-a deschis complet, cele mai multe femei au o dorinta puternica sa impinga fatul afara. Veti fi incurajata sa va scremeti la fiecare contractie si sa respirati in timp ce impingeti. Tendinta naturala este de a va tine respiratia, dar acest lucru nu face decat sa va risipeasca energia.
Incercati sa va relaxati intre contractii. Daca membranele nu s-au rupt pana acum, se vor rupe in aceasta faza. Poate ca veti avea nevoie de de o epiziotomie (o taietura mica la nivelul mucoasei vaginale, cu scopul de a evita rupturile spontane de tesuturi).
In momentul in care copilul este pe cale de a se naste, capul lui poate fi vazut la deschiderea vaginala. Veti fi rugata probabil sa impingeti cand capul este ghidat spre iesire. Capul copilului se va roti in asa fel incat sa elibereze un umar si apoi celalalt. Restul corpului iese usor, si cordonul ombilical este pensat si sectionat.
Faza a treia a nasterii
Aceasta faza incepe dupa ce copilul a fost nascut si se sfarseste odata cu eliminarea completa a placentei. Este cea mai scurta faza. In general nu dureaza mai mult de o jumatate de ora. Dupa nasterea copilului, vi se poate administra o injectie cu oxytocin sau oxytocin si ergometrine. Aceste substante sunt preparate hormonale care ajuta uterul sa se contracte efficient si sa elimine placenta dupa nasterea copilului.
Cezariana
Cezariana reprezinta procedura chirurgicala prin care copilul se naste in urma inciziei abdomenului si apoi a uterului. Desi exista cazuri in care se apeleaza la cezariana pentru a salva viata mamei si copilului, exista si altele in care medicul sau femeia aleg cezariana pentru ca este mai la indemana, pe considerente de genul ca elimina frica sau o parte din problemele medicale caracteristice nasterii pe cale vaginala.
In trecut, majoritatea femeilor care nasteau prin cezariana mureau. Aceasta operatie era varianta prin care se putea salva doar copilul. Primele note despre practicarea cezarianei dateaza din secolul XVI. Cu toate acestea, pana in secolele XVIII si XIX nu se putea vorbi despre supravietuirea celor doi: mama si copil, si aceasta in special datorita infectiilor si hemoragiilor puternice ce apareau dupa efectuarea operatiei. Abia din secolul XIX s-a apelat la coaserea uterului si abdomenului dupa efectuarea unei cezariene.
Desi cezariana a devenit o cale de nastere tot mai des intalnita, cu riscul mortii scazut (2%), acesta este inca mai mare decat in cazul nasterii vaginale.
Motivele pentru care cezariana are aceasta rata a mortalitatii, si cele pentru care pot apare multe complicatii dupa aceea, se datoreaza procedurii chirurgicale, care include atat incizia la nivelul abdomenului cat si cea la nivelul uterului.
Operatia de cezariana dureaza in general 45-50 de minute, dar copilul este scos in primele 5-10 minute, restul minutelor fiind alocate cusaturilor la nivelul uterului si abdomenului. Inainte de efectuarea cezarienei, medicul se asigura ca pacienta are anestezia bine facuta. In majoritatea interventiilor anestezia este spinala (rahidiana) sau epidurala (peridurala), dar sunt cazuri speciale in care anestezia generala este preferata.
Dupa ce pacienta este anesteziata, se face o incizie pe piele de lungime egala cu distanta de la incheietura miinii pana la varful degetului inelar. In majoritatea operatiilor incizia se face orizontal, chiar deasupra liniei parului pubian, deoarece se vindeca si arata mai bine, si provoaca mai putina durere mamei.
Dupa intrarea in uter cu o taietura putin mai mare decat capul copilului, acesta este apucat cu grija, iar moasa apasa pe uter si copilul este eliberat prin incizia facuta. Cordonul ombilical este prins si taiat, iar copilul este dat asistentei sau medicului care se ocupa de nou-nascuti (neonatolog). Ginecologul elimina apoi placenta, coase uterul, inspecteaza ovarele si trompele, apoi pune la loc diferitele straturi de tesuturi si coase sau capseaza pielea.
Pacienta poate primi injectie cu oxitocina combinata cu o doza de perfuzii pentru a ajuta uterul sa se contracte in vederea opririi sangerarii si, uneori, pentru a preveni infectiile, se administreaza si antibiotice.
Cezariana este o interventie chirurgicala de mare anvergura, si ca majoritatea celor de acest gen poate duce la mari complicatii. Acestea includ: hemoragie puternica, afectarea vezicii urinare sau intestinelor, infectii puternice ale uterului, rinichilor, plamanilor sau a altor organe interne deschise prin incizarea pielii, cheaguri de sange in jurul uterului sau in venele de la picioare sau plamani, sau incapacitatea sangelui de a se inchega, si afectarea uterului care pe viitor poate duce la sarcini mult mai periculoase. Uterul este un organ mare, muscular, irigat de o cantitate imensa de sange, de aceea orice incizie asupra lui poate duce la hemoragii puternice. Medicina moderna ofera medicamente si cusaturi pentru a diminua acest aspect, dar unele femei au nevoie de transfuzie de sange pe durata cezarienei (altele, in ocazii rare, au nevoie de histerectomie pentru a le salva viata).
Multe femei care nasc prin cezariana trebuie sa ia supliment de fier, deoarece pierderea de sange pe durata cezarienei este de doua ori mai mare decat in cazul nasterii vaginale. O parte din femei fac infectii ale uterului si trebuie sa petreaca mai multe zile in spital sub antibiotice puternice.
Un alt motiv pentru care multi specialisti considera ca nasterea vaginala este preferabila cezarienei este acela ca multe femei care au nascut prima data prin cezarina, necesita si la a doua nastere tot cezariana. Incizia orizontala, cunoscuta si sub numele de "incizia uterina transversala joasa" este mult mai sigura si prezinta risc mult mai scazut de a se rupe de-a lungul altor sarcinii. Deoarece sansele ca acest tip de incizie sa se rupa mai tarziu sunt mici (sub 1% din cazuri), medicii considera ca se poate incerca si o nastere vaginala in cazul unei a doua sarcini la pacientele cu incizie transversala joasa la prima nastere. In cazul unei incizii verticale a uterului sunt sanse mult mai mari de rupere, acest lucru putand duce la hemoragii interne puternice sau chiar moartea fatului, de aceea nasterea vaginala dupa o cezariana cu o astfel de incizie se evita, pacienta trebuind sa suporte o noua cezariana la a doua nastere.
Nou-nascutii necesita si ei atentie speciala dupa o cezariana. In general, copilul nascut prin cezarina are nevoie de mai mult timp pentru adaptarea la mediul exterior datorita nasterii fortate, si pentru ca el a fost lipsit de calatoria prin canalul de nastere care ajuta la eliberarea lichidului amniotic din plamani si stimuleaza circulatia. Plamanii copilului nu au fost compresati de vagin pe durata cezarienei, si de aceea ei raman inca cu putin extra lichid amniotic in interior.
Avand in vedere aceste considerente, ne intrebam "de ce este necesara operatia cezariana?". Din mai multe motive. In unele cazuri, placenta este prea aproape sau blocheaza complet cervixul (placenta previa) si nasterea vaginala poate duce la pierderi mari de sange, periculoase pentru mama si fat. Alte motive pentru care este recomandata cezariana includ: scaderea batailor inimii fatului pentru mai multe minute, desprinderea cordonului ombilical (cand cordonul ombilical iese afara din vagin si stranguleaza astfel vasele de sange care ajung la copil), singerare puternica vaginala datorita ruperii placentei, copilul in pozitie "breech" sau transversala, copilul prea mare in raport cu bazinul mamei (disproportia cefalo-pelvica), diabetul mamei, preeclampsia, herpes genital etc.
Tripletii aproape intotdeauna necesita cezariana, in timp ce multe nasteri gemelare se pot face vaginal. Nasterea prelungita, cand femeia nu se poate dilata dincolo de un anumit punct, necesita efectuarea cezarienei. Aceasta nu inseamna ca restul sarcinilor se vor termina tot cu o cezariana, deoarece toti copiii sunt diferiti, si toate sarcinile sunt diferite.
In general, cand medicul aminteste de cezariana, precizeaza ca nasterea vaginala este de preferat, dar ca sunt cazuri in care cezariana este necesara. De aceea, cand te-ntrebi care este calea cea mai buna prin care poti sa nasti, discuta problema cu medicul pana ai suficiente informatii care sa te ajute sa iei o decizie. Poti descoperi astfel ca anumite idei preconcepute despre nasterea vaginala sau despre cezariana se pot schimba discutand problema deschis, cu o persoana calificata.
Multe femei doresc sa stie ce pot face sau nu dupa o cezariana. In general, trebuie sa stai in spital cel putin 2-4 zile dupa o cezariana, in functie de raspunsul organismului la medicamente si cat de repede reusesti sa mergi pe picioarele tale. Firele interne folosite se vor resorbi dizolvandu-se natural, iar cele externe vor putea fi indepartate la o saptamana de la operatie. Multe femei se recupereaza surprinzator de repede si parasesc spitalul in citeva zile.
Trebuie sa mergi cu atentie, sa te intinzi, ridici si asezi in sezut usor, fara sa-ti fortezi muschii abdomenului. Probabil vei avea nevoie de ajutor sa urci sau sa cobori scari (e bine sa eviti sa faci acest lucru mai mult de o data pe zi in primele saptamani). Sofatul trebuie evitat pentru cateva saptamani. Medicul iti va recomanda sa eviti ridicarea de greutati in primele saptamani (nu mai mult de 5-6 kg) si sa mergi la control medical de urgenta daca operatia se inroseste sau se infecteaza, daca apar dureri abdominale puternice, febra, sau orice alte simptome anormale. Uterul revine la forma initiala in circa 6 saptamani, si, din acest moment, daca recuperarea fizica este completa, se poate reveni la activitatea zilnica normala.
Start download in 10 secunde!
|
