Rezumat referat Aspecte comparative privind procesul penal roman si cel anglo-saxon
Aspecte comparative privind procesul penal roman si cel anglo-saxon
Activitatea procesuala penala trebuie sa se desfasoare in asa fel incat sa fie trase la raspundere penala numai persoanele care se fac vinovate de comiterea infractiunilor si numai in masura gravitatii faptelor savarsite. Aceasta se realizeaza prin dreptul de aparare ce i se confera inculpatului si celorlalte parti care participa in procesul penal.
Dreptul de aparare cuprinde atat eforturile persoanelor ce lupta pentru respectarea drepturilor si intereselor lor procesuale, cat si obligatia organelor judiciare de a asigura exercitarea acestor drepturi.
Constitutia Romaniei inscrie acest drept in art. 24 care consfinteste faptul ca dreptul de aparare este garantat in tot cursul procesului. O asemenea reglementare intalnim si in Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecatoreasca.
Potrivit art.6 C.pr.pen., dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal, ocazie cu care organele judiciare sunt obligate sa le asigure deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare. Aceeasi prevedere o intalnim si in constitutia Marii Britanii autoritatile fiind obligate prin lege a-i aduce la cunostinta suspectului, forma solemna de aducere la cunostinta fiind obligatorie, ca are dreptul la un aparator, ca are dreptul sa nu spuna nimic si ca tot ce va spune va fi folosit impotriva lui, ca are dreptul la contact cu aparatorul in orice moment.
Din continutul acestor reglementari rezulta ca realizarea justitiei penale intr-un stat de drept trebuie sa se faca cu respectarea tuturor drepturilor si intereselor procesuale ale partilor, care nu este un simplu interes privat, ci este si un interes public. in acest sens, alaturi de parti si societatea are interesul ca intr-o cauza penale sa se afle adevarul. Apararea este o activitate procesuala de necesitate publica, reflectata atat in drepturile procesuale ale partilor, cat si in obligatiile organelor judiciare. Apararea trebuie sa se refere la tot complexul cauzei, atat in fapt, cat si in drept si trebuie sa se desfasoare prin actele si indeplinita dupa formele procesuale prescrise de lege, ea neputand fi indeplinita in mod temeinic si in toata amploarea decat de un aparator cu pregatire juridica, de un avocat.
Realizarea acestei functii este asigurata de avocatura care la noi in tara isi exercita activitatea si este organizate in baza Legii nr.51/1995, publicata in M.O nr.116 din 9 iunie 1995 si a statului profesiei de avocat, publicat in M.O nr.237 din 17 octombrie 1995.
in exercitarea profesiei, avocatul este independent si se supune numai legii, statului si eticii profesionale. Acesta trebuie sa ocroteasca interesele legale ale partii pe care o apara. Potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.51/1995, avocatul are dreptul sa asiste si sa reprezinte persoanele fizice si juridice in fata tuturor instantelor, autoritatilor si institutiilor, precum si a altor persoane, care au obligatia sa permita si sa asigure desfasurarea nestingherita a activitatii avocatului in conditiile legii.
Desi se inscrie printre principalii participanti la rezolvarea cauzei penale si se situeaza pe pozitia procesuala a parti ale carei interese le sustine, aparatorul nu este parte in proces, ci el indeplineste functia apararii, functie ce reprezinta o necesitate publica. De asemenea, avocatul nu poate asista sau reprezenta parti cu interese contrare in aceeasi cauza sau in cauze conexe si nu poate pleda impotriva partii care l-a consultat mai inainte in legatura cu aspectele litigioase concrete ale pricinii (art.39 alin.1 din Legea nr.51/1995).
Totodata, avocatul nu poate fi ascultat ca martor si nu poate furniza relatii nici unei autoritati sau persoane cu privire la cauza care i-a fost incredintata, decat daca are dezlegare prealabila, expresa si scrisa din partea tuturor clientilor sai interesati in cauza. Calitatea de martor are intaietate fata de calitatea de avocat cu privire la faptele si imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut inainte de a fi devenit aparator sau reprezentant al vreunei parti in cauza. Avocatul nu poate indeplini functia de expert sau de traducator in cauza in care este angajat aparator (art.39 alin. 2-5 din Legea nr.51/1995). Avand in vedere cele descrise mai sus observam ca aceste reguli se aseamana mult cu cele din Anglia, si cu toate acestea exista mari diferente intre modul de desfasurare a proceselor penale intre cele doua tari.
in Romania procesul penal se considera inceput odata cu inceperea urmaririi penale, judecatorii implicandu-se in procesul de urmarire penala, pe cand la englezi urmarirea penala o infaptuiesc procurorii, judecatorii fiind chemati pentru a se pronunta asupra judecarii cauzei, atunci cand cauza le este inaintata de procurori pin acel referat order".
in procesul anglo-saxon exista diversion proces" prin care procurorul, in functie de pericolul social al faptei, poate alege sa trimita cauza in judecata sau inspre comunitate prin restaurative causions", adica avertisment restaurativ prin care faptuitorul se va intalni in cadrul unor sedinte organizate de Politie la care participa si partea vatamata si orice membru al comunitatii, faptuitorul aratandu-si regretul si facand promisiuni de indreptare.
Start download in 10 secunde!
|
