Rezumat referat Aspecte ale comunicarii in organizatia militara
Aspecte ale comunicarii in organizatia militara
Fara indoiala ca in organizatia militara comunicarea influenteaza intr-un inalt grad organizarea, functionarea si reproducerea acesteia. Pentru sistemul militar comunicarea este o forma esentiala de adaptare a organizatiei militare la schimbarile rapide din mediul extern. Procesul de modernizare a armatei a determinat nevoia imbunatatirii procesului de comunicare, atat in interiorul structurilor militare cat si intre acestea si componentele societatii civile.
Comunicarea si tehnicile de comunicare sunt de extrema utilitate in chiar interiorul organizatiei militare. Comunicarea interna este domeniul cel mai complex si mai dificil decat orice strategie de comunicare. Oamenii simt nevoia sa stie, din surse sigure si nu din zvonuri, care sunt problemele cele mai importante ale organizatiei din care fac parte, care sunt proiectele de schimbare si perspectivele de evolutie ale acesteia.
Stiintele si procedeele comunicarii au o evolutie impetuoasa in armata si in intreaga societate. Intr-o lume dominata de interese divergente, cand dialogul, interviul, comunicatul sau conferinta de presa, dreptul la replica, articolul, stirea, imaginea etc. intind tot felul de capcane, trebuie stapanita foarte bine "arta comunicarii" pentru a le putea descifra sensul si contracara.
Din studiile facute personalul de conducere utilizeaza in organizatia militara circa 60-80% din timpul de munca pentru diverse forme ale comunicarii; de aceea in institutiile de invatamant militar din toata lumea comunicarea constituie o disciplina independenta, avand si o teorie proprie: teoria generala a comunicarii.
Rolul comunicarii in organizatia militara
Importanta comunicarii organizationale deriva din faptul ca organizatia militara, ca sistem cibernetic, trebuie sa aiba capacitatea de autoreglare. Institutia armatei nu exista intr-un habitat artificial si izolat, ci este parte integranta a societatii care a creat-o si pe care o serveste. In acest context se impun precizate doua aspecte deosebit de importante. In primul rand, teoria si practica manageriala evidentiaza doua tipuri ideale de de structuri organizatorice, constituind extremele unei axe, de-a lungul carora pot fi plasate majoritatea organizatiilor: tipul mecanicist, adaptat la conditii relativ instabile si tipul organic sau organicist adaptat la conditii relativ stabile, atunci cand nu apar continuu probleme noi. In cazul tipului mecanicist, problemele si sarcinile conducerii sunt descompuse in componente specializate pentru compartimente, in cadrul carora fiecarui individ i se atribuie o sarcina bine definita. Exista o ierarhie clara de control, iar responsabilitatea pentru competenta generala si coordonare revine managementului de nivel superior. Comunicarea verbala si interactiunea intre superiori si subordonati este accentuata, insistandu-se pe loialitatea fata de organizatie si pe ascultarea superiorilor.
In cazul tipului organic, problemele noi, neputand fi descompuse si nici distribuite spre rezolvare specialistilor, impun o continua ajustare si nedefinire a sarcinilor individuale, iar latura contributiva a cunostintelor specialistului este largita in detrimentul laturii restrictive. Informatiile si recomandarile inlocuiesc sarcinile si ordinele primite. In acest tip de organizatie nu se intalnesc organigrame.
Fie si succinta caracterizarea celor doua tipuri de structuri organizationale ofera suficiente argumente pentru a inclde structura organizatiei militare in primul tip prezentat. Ca organizatie mecanicista, institutia militara se confrunta in prezent cu un mediu extrem de dinamic, intrucat societatea civila cunoaste o perpetua schimbare, mult accelerata la acest sfarsit si inceput de mileniu.
Aceasta evolutie a mediului are repercursiuni imediate si directe asupra armatei, obligand-o sa se adapteze.
Legatura organizatia militara-societatea civila implica cu siguranta comunicarea.
In al doilea rand trebuie evidentiate modalitatile prin care organizatia militara, ca organizatie mecanicista, va reusi sa faca fata noilor probleme ale schimbarii, inovatiei si incertitudinii, in conditiile sprijinirii in continuare pe o structura birocratica formala.
In mod concret, organizatia militara poate opta pentru una din urmatoarele reactii, care sa-i permita eficientizarea demersului comunicational cu societatea:
sa dezvolte sistemul figurii ambigue al unei ierarhii oficiale si un sistem, nerecunoscut formal, de relatii intre comandatul organizatiei militare si alte cateva persoane aflate in diferite pozitii ale structurii manageriale ale societatii;
sa faca fata problemelor de comunicare prin diversificarea structurii ierarhice birocratice, creand o noua functie sau un nou compartiment;
sa foloseasca sistemul superpersonal sau de comitet (comitetul este metoda traditionala de rezolvare a problemelor temporale, care nu pot fi rezolvate individual fara a fi afectat echilibrul puterii).
In plan practic, adoptarea acestei modalitati presupune includerea in structura organizatorica a organizatiei militare - la nivel strategic si tactic (Statul Major General, Statele Majore ale categoriilor de forte armate, corpuri de armata, brigazi si institutii de invatamant militar) - a unor functii sau compartimente ale mediului extern.
Fara aceste elemente structurale, organismul militar va ramane "inghetat" in forme depasite si ineficiente. Activitatea componentelor sale va fi afectata de influenta negativa a factorilor ca: persistenta unei structuri organizationale adecvate unei faze anterioare de dezvoltare; natura devotamentului membrilor organizatiei fata de carierele lor, fata de subunitatile lor specializate, devotament adesea mai puternic decat obligatiile fata de organizatia militara ca intreg.
In cea de-a doua ipostaza, importanta comunicarii intrapersonale, interpersonale si de grup deriva din faptul ca organismul militar este un organism viu, dinamic, format din indivizi care cunosc transformari continue. Functionarea organizatiei militare este rezultanta actiunii simultane a cel putin trei tipuri de sisteme sociale: sistemul autoritatii functionale, sisteme cooperative de persoane si sistemul politic al organizatiei militare. Impactul deciziilor adoptate intr-o organizatie militara va depinde de coordonarea celor trei sisteme, coordonare ce are ca fundament practic comunicarea. In acest context comunicarea apare ca o confruntare a opiniilor in scopul transmiterii informatiilor, instaurarii increderii, evitarii inducerii in eroare sau omisiunii in comportament. Aceasta definitie evidentiaza ca o comunicare eficienta reprezinta atat un proces cat si o interactiune comportamentala.
Caracteristici ale comunicarii in organizatia militara
Procesul de comunicare in organizatia militara are aceleasi componente ca procesul de comunicare din orice organizatie. Cu toate acestea pentru fiecare tip de comunicare exista caracteristici specifice domeniului militar.
Comunicarea verticala se realizeaza intre diferite niveluri de conducere si intre comandanti si subordonatii lor. Acest tip de comunicare este deosebit de intensa. Ea trebuie sa se concentreze asupra motivatiei primitorului de mesaje (a subordonatului), avand in vedere de la inceput valorile, convingerile si aspiratiile acestuia; in acest caz subalternul are acces la experienta, care ii da posibilitatea sa inteleaga ce are de facut cu privire la prioritati, optiuni, selectarea intre ceea ce vrea sa intreprinda si cerintele situatiei. Este posibil ca el sa aiba alta viziune decat seful sau, insa va dobandi intelegerea faptului ca aceasta situatie nu este creatia superiorului sau, ci a realitatii mediului militar. Se intalneste in special in reteaua de comunicare in stea.
Comunicarea orizontala are loc intre comandanti si executantii aflati pe acelasi nivel ierarhic (comandanti de Cp., comandanti de Pl. etc.). Este specifica retelei de tip cerc, care asigura interdependenta de actiune a membrilor organizatiei militare, precum si stabilirea unor relatii de buna colaborare si a unui climat socio-afectiv placut
Comunicarea oblica se realizeaza intre cadre care se situeaza pe niveluri diferite si opereaza cu diferite activitati (biroul pregatirii pentru lupta cu biroul logistic etc.). Este specifica retelei de comunicare in "y".
In activitatea practica a organizatiilor militare retelele prezentate mai sus nu se intalnesc ca atare, dar servesc analizei retelelor de comunicare complexe, facute in urmatoarele scopuri:
evidentierea atmosferei existente in diferite structuri militare, concretizata in modul in care membrii acestora comunica intre ei;
evidentierea modului de organizare si functionare a grupurilor militare din diverse structuri ale organizatiei militare;
stabilirea corespondentei logice dintre tipurile de retele si natura activitatii desfasurate in organizatia militara:
pentru activitatile de rezolvare a situatiilor tactice de ordin strategic, operativ si tactic sunt indicate retelele de tip cerc;
pentru activitatile operative in care trebuie sa se desfasoare actiuni energice sunt adecvate retelele tip stea sau in "y".
Reteaua de comunicare are caracter formal in organizatia militara si este pusa la dispozitie de catre esaloanele superioare, cunoscand o mare varietate de modele. In activitatea curenta mai intra in actiune o structura de comunicare, care cuprinde ansamblul comunicarilor efectiv schimbate in organizatia militara bazate pe alte canale decat cele din dotare, aceasta fiind formal-informala.
Retelele si structurile de comunicare presupun functionarea unui sistem de statute si roluri comunicationale pe care militarii ajung sa si le insuseasca treptat. Fiecare militar detine conditia dubla de emitator si receptor. Cand toate canalele dintr-o organizatie sunt reciproce, se poate vorbi de prezenta unei retele simetrice sau omogene.
Apar totusi diferente intre interlocutori: comunicarea mai grea sau mai usoara, informatii mai semnificative sau mai putin semnificative etc. Apar astfel si alte tipuri de retele cum ar fi: retea circulara, retea diagonala, retea centralizata:
In reteaua circulara fiecare militar are valoarea de releu. Reteaua diagonala adauga la cea circulara o legatura diagonala, astfel ca unii militari raman cu rol de releu iar ceilalti isi disputa rolul centralizatorului. In reteaua centralizata toti militarii comunica informatii unuia singur, care le controleaza, ia decizia si o comunica celorlalti. O asemenea retea de comunicare este intalnita cu precadere in microgrupurile militare, ceea ce nu exclude prezenta celorlalte tipuri mai ales in plan informal (unde poate exista o retea dublu sau triplu centralizata). In microgrupurile formate din trei militari, retelele omogena, diagonala si circulara se confunda.
Structurile functionale de tip comunicational, ajungand sa fie formal-informale, presupun traiectorii de comunicare complexe, cu o mare varietate de forme, frecvente si amplitudini. Sunt necesare studii speciale care sa stabileasca structura optima de comunicare in diferite tipuri de microgrupuri militare si in diferite situatii ale campului de lupta. Apar probleme legate de viteza si pastrarea integritatii mesajului transmis, securizarea informatiilor, tipurile si proportiile interventiilor (ordin, informare, utilizarea informatiilor, intrebare, raspuns, apreciere), dinamica desfasurarii comunicatiilor etc.
Avand in vedere numeroasele specificitati ale procesului de comunicare interpersonala si de grup din organizatia militara ne vom opri pentru o prezentare succinta.
Comunicarea interpesonala in organizatia militara
Comunicarea interpesonala reprezinta un proces care se desfasoara intre doua persoane, prezentand urmatoarele etape distincte: stimulul, atentia, filtrarea si completarea interactiunii. Pentru organizatia militara, eficientizarea comunicarii interpersonale presupune existenta feed-back-ului. Pornind de la premisa ca nu intotdeauna dorim sa spunem ceea ce cuvintele noastre exprima sau nu intelegem ceea ce auzim sau citim, feed-back-ul este o componenta vitala a efortului nostru comunicational. Feed-back-ul reprezinta informatia care semnalizeaza daca ne-am facut intelesi. El ne informeaza ce a receptionat, interpretat si inteles cealalta persoana din mesajul nostru si cat de eficienti am fost in rolul de emitatori/codificatori.
Din nefericire, multor conducatori militari le este frica de feed-back, iar altii cred ca nu au nevoie de el. Or atunci cand nu se acorda nici o atentie feed-back-ului, nu este generata nici o reactie si, in consecinta, nu se impune nici o imbunatatire in comportamentul emitatorului sau in calitatea relatiilor dintre el si receptor.
Un subordonat supus unui climat de munca generator de anxietate isi va dezvolta un comportament defensiv, spre deosebire de persoana care, avand la indemana resursele necesare si sprijinul corespunzator din partea conducerii, va utiliza feed-back-ul pentru imbunatatirea procesului de comunicare interpersonala.
Comunicarea de grup in organizatia militara
Comunicarea de grup are rol determinant in elaborarea, transmiterea si operationalizarea deciziilor manageriale din organizatia militara. Pentru a avea o comunicare de grup eficienta trebuie sa tinem seama de natura grupului.
In organizatia militara, colectivitatile umane se impart in doua categorii: agregatele si grupurile functionale.
Un agregat reprezinta un numar de indivizi care, din intamplare se afla in acelasi loc, in acelasi moment, probabil desfasurand aceeasi activitate, dar nu neaparat in acelasi scop si, sigur, nu in mod colectiv.
Un grup functional reprezinta doi sau mai multi indivizi care se afla in interactiune in mod intentionat in incercarea de a indeplini un obiectiv comun.
In cadrul organizatiei militare, grupurile actioneaza ca intermediari intre individ si societate si influenteaza individul prin valorile acceptate si prin standardul comportamental al grupului caruia ii apartine.
In procesul comunicational, conducatorul militar va trebui sa tina cont de caracteristicile grupului, respectiv structura, coeziune, compunere, dimensiune, rol.
Si in cazul comunicarii interpesonale, si in cel al comunicarii de grup, conducatorul militar poate influenta calitatea comunicarii, atat in calitatea sa de initiator si coordonator al comunicarii (emitator), cat si in cea de receptor. La emitator existenta unor dificultati in capacitatea sa de transmitere a informatiilor poate influenta negativ procesul comunicational datorita urmatoarelor cauze:
insuficienta documentare;
tendinta de a transforma dialogul in monolog;
stereotipiile in modalitatile de transmitere si prezentare a informatiilor;
utilizarea unui limbaj neadecvat persoanei care negociaza mesajul;
utilizarea tonului ridicat;
iritabilitate;
lipsa de atentie sau de abilitate in dirijarea si controlul dialogului.
Start download in 10 secunde!
|
