Rezumat referat Apendicita
Apendicita
I.Definitie
Apendicita acuta este o afectiune chirurgicala caracterizata prin inflamatia apendicelui ilio-cecal. Ea reprezinta una din cele mai frecvente cauze de suferinta abdominala, poate avea o evoltie acuta sau cronica.
Anatomie si fiziologie
Apendicele este un tub cilindric, lung pana la 9 cm, ce se aseaza din fundul sau de pe fata mediana a colonului.Baza sa se afla la locul de confluenta a celor trei temii musculare de pe cec si la 2 cm de valvula ileo-cecala; are o forma sinuoasa de cele mai multe ori cu o portiune scurta, vodiculara, fizata de cec si o portiune lunga, flotanta, care este mobila. De la locul de implantare in cec a apendicelui poenesc cele trei temi musculare ( anterioara libera poterolaterala si poeteromediana aderente ). Este situat in fosa iliaca dreapta, dar in legatura cu anomaliile de dezvoltare embriologica a cecului mai poate fi gasit in:
pozitie inalta - cec orizontal in pozitie sublupatica, apendicele venind in raport cu vezica biliara;
in stanga - situs inversus;
pozitie joasa - lombara, iliaca pelvina.
Orificiul apendicular este situat la 1,5-2 cm sub valvula ileocecala. Forma este infundibulara sau circulara. Mucoasa descrie la locul de implantare o cuta proeminenta:valvula lui Gerlach.
Structura apendicelui se caracterizeaza prin existenta a patru tunici:
tunica musculara alcatuita din perineul cecoapendicular;
tunica musculara alcatuita din fibre longitudinale;
stratul submucos;
tunica mucoasa ceprezinta un numar mare de foliculi limfatici, fapt pentru care acesta a fost denumit tousila abdominala.
II.Etiopatologie
Apendicita acută poate surveni la oeice varstă, insă fresvenţa cea mai mare este intre 10-30 ani, motiv pentru care a fost denumiă şi boala tinereţii". in apariţia apendicitei acute elementul patogenic determinat este cel infecţios care găseşte condiţii favorizante prin:
situaţia anatomică a apendicelui care constituie un fund de sac cu conţinut bacterain, ce se poate exacurba prin transformarea intr-o cavitate inchisă prin obstrucţie ( copoliţi, corpuri strine in special, samburi mici de fructe );
constipaţie cronică;
parazitare ( oxiuri, ascarizi, tenie );
infecţii generale ( gripa, angine pneumococice);
Agentul infecţios nu este un germen specific, cel mai frecvent se găseşte colibacilul singur sau in asociere cu alţi germeni-streptococ, pneumococ sau anaerobi (cacilul funduliformis ). Pătrunderea microbilor se poate face local prin efracţia micoasei apendiculare sau pe cale hematogenă in cazul unor boli infecţioase.
III.Anatomia patologică
Aspectul anatomico-patologic al apendicitei acute este variat si depinde pe de o parte de circulaţia microbilor, iar pe de altă parte de reactivitatea organismului, astfel putem avea:
a)Apendicita acută catarală in care apendicele este congestionat, hiperemiat cu desen vascular accentuat, mezoul evidenţiat şi mucoaa ingroştă cu pete echimotice.
b)Apendicita acută flegmonoasă in care apendicele este mărit de volum, cu aspect de limbă de clopot", cu luciul seroasei dispărut, cu false membrane, mezoapendicele este infiltrat, friabil, cu adenopatie, iar in lumenul apendicelui găsim puroi şi microabcese perietale; in cavitatea peritomală găsim un lichid seros, tulbure, cu false membrane.
c)Apendicita acută gangrenoasă in care apendicele are culoarea neagră-verzuie, cu aspect de frunză veştedă", peetele flasc poate prezenta una sau mai multe perforaţii; mezoapendicele este edematiat, friabil, vasele apendiculare trombozate; in cavitatea abdominală lichid tulbure, fetid şi infecţios.
d)Plastromul apendicular se caracterizează prin aglutinarede ause şi marele epiplon in jurul apendicelui, care are aspect flegmonos, pentru a bloca aspectul inflamator, Este o peritonită plastică. Plastromul se poate resorbi sau abceda, deschizandu-se in peritoneu, intr-un organ cavitar sau la perete.
e)Perforaţia apendiculară reprezintă o formă evolutivă a apendicitei flegmonoase, dar mai ales a celei gangrenoase. Perforaţia poate fi punctiformă sau din contră, atat de mare incat amputează segmentul distal al apendicelui . in jur se găseşte o inflamaţie de tip inflamator, reacţie fibrinoasă şi o cantitate variabilă de puroi in fosa iliacă dreaptă şi in fundul de sac Douglas
IV.Simptomatologia
a)Semne subiective
Durerea incepe insidios, surd, in fosa iliacă dreaptă şi s intensifică din ce in ce mai mult. in stadiu avansat al apendicitei acute, durerea poate fi foarte puterncă şi permanentă. De obicei durerea in apendicita acută este semnalizată de bolnav ca venind din partea medie a fosei iliace drepte, dar atunci cand apendiceleeste situat retroceal, durerea poate veni din profunzimea fosei, simţindu-se mai violentă in spate decat in faţă.in acest din urmă caz, ea se accentuează cand bolnavul mişcă membrul inferior drept şi contractă muşchiul proas-iliac.Dacă apendicele are o altă poziţie intrabdominală ( nu este situat in fosa iliacă-deaptă ), fără indoială că duerea este semnalizată de bolnav ea venind din acea zonă, dar acestea sunt cazuri excepţionale. Ele fac foarte dificil diagnosticul diferenţial cu alte boli. De foarte multe ori, durerea iradiază din fosa iliacă dreaptă in epigastru, deoarece există o conexiune nervoasă intre aceste zone ( această conexiune se evidenţiază adeseori şi in timpul apendicectomiei,mai ales in cea făcută cu anestezie locală ).
Durerea din apendicita acută poate fi confundată cu durerea di colica renală, dar aceasta din urmă este de obicei intermitentă (colicativă ) şi este situată posterior ( in regiunea lombară); sau cu durerea din colica hepatică, aceasta fiind insă mai intensă in hipocondrul drept. Apendicita acută poate fi confundată adeseori, datorită localizării in vecinătate, cu o sarcină extrauterină ruptă, cu o salpingită acută sau cu un chistovarian drept torsionat.
Greţurile şi vărsăturile apar frecvent, mai ales la tineri şi la copii.
Constipaţia insoţeşte de multe ori apendicita acută dar sunt şi cazuri de apendicită acută in care intalnim scaune diareice multiple, ca in enterocolită, determinate de un proces inflamator concomitent şi a altor segmente intestinale.
Frisonul nu este intotdeauna prezent, dar dacă bolnavul il semnalează, este un semn de evoluţie gravă, spre gangrenare sau abcedare, fapt care trebuie să grăbească intervenţia operatorie.
b)Simptome obiective
Durerea este confirmată de palparea regiunii iliace drepte, ea este de obicei concordanţa cu stadiul evolutiv al apendicitei acute, fiind extrem de vie in apendicita gangrenoasă şi mai puţin vie in apendicita acută catarală incipientă.De multe ori se pune in evidenţă o hiperestezie cutanată.( durere la cea mai mică atingere a pielii din regiunea iliacă dreaptă ), după cum se poate pune in evidenţă un semn deosebit de important- semnul Blumberg pozitiv care se intalneşte şi in peritonită acută.
Apărarea musculară- la palpare muşchii reacţionează, apără, incercand să oprească pătrunderea apăsării mai in profunzime. Este mai evidenţiată in stadiile mai avansate ale apendicitei acute.
Contractarea musculară netă nu apare decat in stadiile avansate de apendicită acută, cand procesul inflamator interesează seroasa apendiculară şi se extinde şi la seroasa peritonală. El arată evoluţia gravă a procesului inflamator şi obligă să se grăbească intervenţia chirurgicală.
Febra este prezentă. Nu concordă insă intotdeauna cu gravitatea procesului anatomopatologic. Adeseori chiar in cazuri grave- gangrene care evoluează către peritonită, febra nu depăşeşte 380C; de obicei bătranii nu fac temperatură ridicată, in schimb copiii fac chiar in cazurile mai simple de apendicită acută catarală.
Pulsul - numărul de bătăi cardiace pe minut este crescut, fiind concordant cu temperatura.Dacă depăşeşte120/minut şi are amplitudine redusă este semn se evoluţie defavorabilă şi trebuie grăbită evolţia operatorie.
Tensiunea arterială este de obicei normală. Scade numai in stări toxice grave cu apendicită acută gangrenoasă sau chiar peritonită, arătand in acest caz un pronostic rău.
c)Examen de laborator
Leucocitoza poate da indicii preţioase asupra stadiului şi eventual, asupra evoluţiei bolii; are de obicei valori peste 8000-10000 globule albe/mm3 (adeseori şi mai mult ). Alte boli acute confundabile cu apendicita: ulcerul gastric sau duodenal perforat, colica hepatică, colica renală, pancreatita acută, nu dau leucocite aşa d ridicate astfel că deseori valoarea leucocitozei poate fi un bun criteriu de diagnostic diferenţial.
Hemoglobina şi hematocritul sunt utile pentru a diferenţia apendicita acută de sarcina extrauterină ruptă urmaă de hemoragie internă. Examenul de rutină este foarte util pentru a deosebi apendicita acută de coica renală. in apendicita acută nu se regăsesc hematii şi leucocite in urină, in schimb in colica renală se regăsesc aproape intotdeauna hematii, uneori şi leucocite. Este bine să se ştie că, mai ales in apendicita acută, examenele de laborator nu stabilesc diagnosticul ci ajută numai la stabilirea lui. S-au vazut multe cazuri de apendicită acută gangrenoasă cu leucocitoza normală sau uşor crescută; de asemenea pot să apară leucocite şi hematii in urină in cazul in care odată cu apendicita acută există şi o afecţiune renlă sau vezicală.
Start download in 10 secunde!
|
