Rezumat referat Aparate optice
Aparate optice
a)Ochiul omenesc, ca aparat optic:
Din punct de vedere anatomic, ochiul este, după cum se ştie, un organ deosebit de complex, servind la transformarea imaginilor geometrice ale corpurilor in senzaţii vizuale. Privind insă numai din punctul de vedere al opticii geometrice, el constituie un sistem optic format din trei medii transparente: umoarea apoasă, cristalinul şi umoarea sticloasă (sau vitroasă):
Aceastea se găsesc in interiorul globului ocular, mărginit in exterior de o membrană rezistentă, numită sclerotică. Sclerotica este opacă peste tot, exceptand o porţiune din faţă, care este transparentă şi de formă sferică, numită corneea transparentă. Lumina pătrunde in ochi prin cornee, străbate cele trei medii transparente şi cade pe retină, unde se formează o imagine reală şi răsturnată a obiectelor privite. Fluxul luminos este reglat automat prin acţiunea involuntară (reflexă) a irisului. Aceasta este o membrană (ai cărei pigmenţi dau "culoarea ochilor") perforată in centru printr-o deschidere circulară, de diametrul variabil, numită pupilă. La lumină prea intensă, irisul işi măreşte pupila, penru a proteja retina, iar la lumină prea slabă, irisul işi măreşte pupila pentru a mări iluminarea imaginilor de pe retină. Retina este o membrană subţire, alcătuită din prelungirile nervului optic şi conţinand un număr mare de celule senzaţionale, care percep lumina, numite conuri şi bastonaşe. Conurile sunt celule specializate in perceperea luminii de intensitate slabă, fiind practic incapabile să distingă culorile. Ochiul omenesc conţine aproximativ 7 milioane conuri şi 130 milioane bastonaşe, foarte neuniform răspandite. Conurile ocupă mai ales partea centrală a retinei, in timp ce densitatea bastonaşelor creşte spre periferie. in partea centrală, puţin mai sus de axa optică, există o regiune numită pata galbenă (macula lutea) in mijlocul căreia se află o mică adăncitură - foveea centralis - populată exclusiv de conuri, in număr de 13000 - 15000. Sub acţiunea involuntară a unor muşchi speciali ai ochilului, globul ocular suferă mişcări de rotaţie in orbita sa, astfel incat imaginea să se formeze totdeauna in regiunea petei galbene, cea mai importantă regiune fotosensibilă a ochiului.
Cristalinul are forma unei lentile nesimetric biconvexe şi poate fi mai bombat sau mai puţin bombat sub acţiunea reflexă a muşchilor ciliari, modificăndu-şi astfel convergenţa, incăt imaginea să cadă pa retină. El are o structură stratificată, prezentănd spre margine indicele de refracţie de aproximativ 1,38 , iar in interior de aproximativ 1,41.
Acomodarea. Un ochi normal, aflat in stare de repaus, are focarul situat pe retină. Din această cauză, pentru obiectele situatea la infinit (practic, la distanţe mai mari decăt circa 15 m) ochiul formează imaginile pe retină fără nici un efort de modificare a cristalinului.
Apropiind obiectul, cristalinul se bombează sub acţiunea muşchilor ciliari, aşa fel incat imaginea să rămană tot pe retină. Fenomenul se numeşte acomodare. Cristalinul insă nu se poate bomba oricăt şi de aceea obiectul poate fi adus doar pană la o anumită distanţă minimă - distanţa minimă de vedere - sub care ochiul nu mai poate forma imaginea pe retină. Acomodarea ochiului este deci posibilă in tre un punct aflat la o distanţă maximă (punctul remotum), care, pentru ochiul normal este la infinit (practic, peste 15 m) şi un punct aflat la o distanţă minimă (punctul proximum), care pentru ochiul normal este de 10-15 cm la tineri şi aproximativ 25 cm la adulţi. in mod normal, ochiul vede cel mai bine, putand distinge cele mai multe detalii, la o distanţă mai mare decat distanţa minimă de vedere şi anume la aproximativ 25 cm, numită distanţa vederii optime.
Defecte de convergenţă ale ochiului:
Ochiul miop este mai alungit decăt cel normal, astfel că focarul său se află in faţa retinei. Cu alte cuvinte imaginile obiectelor in depărtate (situate la infinit) nu se formează pe retină, ci in faţa ei. Prin bombarea cristalinului situaţia nu se imbunătaţeşte, deoarece aceste imagini nu se duc pe retină, ci se indepărtează de ea. Obiectul trebuie apropiat pană la o anumită distanţă (caţiva metrii, in funcţie de gradul de miopie) pentru ca imaginea să se formeze pe retină cu ochiul neacomodat.
Apropiind mai mult obiectul, ochiul poate păstra, prin acomodare, imaginea pe retină, pană la o distanţă minimă de circa 5 cm. Ociul miop are aşadar atat punctul remotum căt şi cel proximum mai apropiate decăt ochiul normal.
El nu poate vedea clar obiecte mai depărtate decăt punctul său remotum. Defectul se corectează cu ochelari alcătuiţi din lentile divergente, construite astfel incat focarul lor (virtual) să se afle in punctul remotum ol ochiului miop.
Ochiul hipermetrop este mai "turtit" decat ochiul normal, astfel incat focarul său se află in spatele retinei. Cu alte cuvinte, in starea relaxată a ochiului hipermetrop, imaginile obiectelor de la infinit nu se formează pe retină ci in spatele ei. Nici acest ochi nu vede clar obiectele de la infinit, in stare relaxată. Spre deosebire de cel miop insă, el poate, prin acomodare (bombarea cristalinului) să aducă imaginea pe retină.
Distanţa minimă pană la care poate vedea (acomodat) este insă mai mare decat la ochiul normal. Aşadar, hipermetropul poate vedea clar obiectele indepărtate numai cu effort de acomodare, iar obiectele mai apropiate, care intră in limitele de acomodare ale unui ochi normal, nu le poate distinge clar. Folosind ochelari cu lentile convergente, corect calculate (in funcţie de gradul de hipermetropie), aceste lentile il pot ajuta să aducă imaginea pe retină, atat pentru obiecte indepărtate, privind neacomodat, cat şi pentru obiecte apropiate, privind acomodat.
Ochiul prezbit este ochiul in varstă şi se datoreşte slăbirii cu timpul a capacităţii de bombare a cristalinului. Avand posibilităţi mai reduse de bombare a cristalinului, un astfel de ochi va avea punctul proximum mai indepărtat decat la un ochi normal. Obiectele mai apropiate vor avea deci imaginile in spatele retinei şi pentru aducerea lor pe retină se folosesc lentile convergente, care măresc convergenţa ochiului, ca şi in cazul ochiului hipermetrop.
Start download in 10 secunde!
|
