Rezumat referat Albatrosul
Albatrosul
Clasa:
AVES
Ordinul:
PROCELLARIIFORMES
Gen si specie:
1.Albatrosul urlator
DIOMEDEA EXULANS
2.Albatrosul cu sprancene negre
DIOMEDEA MELANOPHRIS
3.Albatrosul regal
DIOMEDEA EPOMORPHA
4.Albatrosul din insula Amsterdam
DIOMEDEA AMSTERDAMENSIS
5.Albatrosul brun
PHOEBETRIA FUSCA
Strabate de milioane de ani oceanele emisferei sudice, iar prin performantele sale , prin dimensiunile si prin comportamemt, este una din cele mai extraordinare zburatoare. Vine pe uscat doar pentru a cuibari, in rest, peste 90% din viata si-o petrece deasupra valurilor, folosind, cu o pricepere uimitoare, curenti aerieni care-l poarta pe mii de kilometri aproape fara sa-si miste aripile inguste si lungi.
Este o pasare mare, doar condorul Anzilor si, poate marabuul african au o anvergura a aripilor care se apropie de trei metri. Dar nici primul, nici al doilea nu atinge talia albatrosului urlator (Diomedea exulans) care detine recordul mondial in privinta anvergurii aripilor: 3,51 m. Corpul sau are cam 1,25 m lungime, iar greutatea sa este mai mult decat modesta, 12 kg. Ea se datoreaza oaselor pneumatice, dar structura alveolara a acestora este complexa si extrem de rezistenta.
Greutatea modesta a corpului se datoreaza si sacilor aerieni, un fel de pungi aflate in legatura cu plamanii. Ciocul este puternic, masoara 18 cm, fiecare mandibula terminandu-se cu un varf curbat. Pe partile laterale se afla doua tuburi care conduc spre nari, cu rol si in extragerea de sare din apa marii. Prezenta acestor tuburi cornoase a facut ca pasarile sa fie grupate sub numele de Tubinare. Penajul caracteristic este dominat de culoarea alba, desi marginea aripilor si coada scurta sunt aproape negre.
Tehnologie aeriana de mare clasa
Albatrosul este o pasare solitara, nu intalnim la el vreo structura sociala, nici macar in perioada de cuibarit, iar daca, uneori, se grupeaza pe suprafata oceanului, o face doar temporar pentru a inlesni prinderea hranei. in rest, zboara singuratic, fie ziua, fie noaptea, strabatand imensele spatii oceanice.
Regimul alimentar al albatrosului este destul de variat: consuma cu predilectie cefalopode (sepii, calamari) si pesti care urca noaptea la suprafata, pe care-i captureaza cu lovituri sigure de cioc. Desi se comporta ca un pradator, nu dispretuieste nici cadavrele si, uneori, nici vegetatia. Mananca mult si are o digestie rapida, dar este capabil sa reziste vreme indelungata fara hrana.
Dupa aceasta prezentare sumara a modului de viata al acestei pasari, sa spunem cate ceva si despre tehinca de zbor. In marile sudului, in mod obisnuit, vantul sufla cu peste 100 km/h, dar albatrosul poate sa planeze ore in sir, fara sa-si miste macar o data aripile si aceasta datorita unei tehnologii aeriene uluitoare care foloseste curentii de aer. Astfel, poate parcurge intr-o viata mai multe milioane de kilomerti, cu un consum extrem de redus de energie. De altfel, muschii sai sunt slabi si ca urmare, pasarea oboseste repede atunci cand trebuie sa-i utilizeze. Chiar si aripile permanent deschise ar cere un efort muscular considerabil (3,50 m anvergura) iar un biolog englez a descoperit ca ele se blocheaza datorita unui sistem de tendoane.
Albatrosul are un simt de orientare formidabil, chiar si in mijlocul oceanului gaseste totdeauna nordul. Foloseste, probabil, stelele pentru a naviga, dar, aproape sigur, are si o mica ,,busola" in creier, care-i permite sa se ghideze dupa campul magnetic terestru. Pescuieste mai ales noaptea, ochii sai avand acel pigment numit rodopsina, gasit in cantitate mai mare la pasarile de noapte. Daca aripile sale, lungi si subtiri, sunt demne de cele mai perfectionate planoare, coada scurta este o carma de mare precizie, iar picioarele palmate au rol de stabilizatori, cat si de sisteme de franare la aterizare. Albatrosul matur aterizeaza, uneori, fara sa-si atenueze viteza de zbor, si, de aceea, se mai intampla uneori cate o fractura, insa oasele se consolideaza rapid. Desi 90% din viata sa - la unele specii (sunt 14 in total) chiar 94% - se desfasoara deasupra oceanului, pasarea are totusi nevoie de odihna. Doarme in zbor, cu capul ascuns in pene, folosind, daca putem sa spunem asa, ,,pilotul automat", adica lasandu-se in voia vantului si a reflexelor. Un albatros poate sa strabata 550 km intr-o singura zi. Revin, totdeauna, la locul de cuibarit, chiar daca acesta se afla la 7-8000 km. Exemplare inelate de catre ornitologi in insula Georgia de Sud, au fost descoperite in Australia, unde venisera sa se cuibareasca, parcurgand astfel 12.000 km. Dar, aceste distante sunt calculate in linie dreapta, fara sa se tina seamam de nenumaratele zig-zaguri generate de cautarea curentilor favorabili de aer. Daca socotim ca circumferinta globului terestru, masurata la latitudinea sudica de 40 de grade, este de 30.000 km, albatrosul il depaseste pe eroul lui Jules Verne, avand nevoie de mai putin de 80 de zile pentru a face ocolul Pamantului.
Start download in 10 secunde!
|
