Rezumat referat Agroecosistemul florii-soarelui
Agroecosistemul florii-soarelui
INTRODUCERE
Agroecosistemul florii soarelui sufera pierderi de biomasa vegetala
utila datorita daunarii plantei de anumiti patogeni si daunatori animali
portionati in reteaua trofica.
Mecanismele naturale de autoreglare sunt slabe in agroecosistem,
astfel ca in conditii favorabile evolutia bolilor si daunatorilor, agroproductivitatea poate fi grav afectata.
in aproape toate zonele de cultura a florii soarelui, agentii fitopato-geni si daunatorii animali fitofagi constituie importanti factori limitativi ai productiei, insa pierderile de recolta sunt determinate, in principal, de evolutia unor boli parazitare.
Formarea florei patogene si faunei daunatoare, dinamica suprafetelor atacate si nivelul de daunare, difera de la o zona de cultura la alta, in relatie cu favorabilitatea mediului climatic cu rezistenta genetica a formei cultivate, dar si pe fondul influentei factorilor tehnologici.
Protectia agroecosistemului florii soarelui fata de boli si daunatori implica adaptarea continua a sistemelor tehnologice la cerintele factorului fitosanitar.
Tehnologiile agricole moderne promoveaza sistemul de protectie integrata a florii soarelui, care imbina toti factorii cu rol de reglare si combatere a populatiilor de organisme daunatoare in agroecosistem.
Literatura de specialitate face referiri la diferite masuri de fitoprotectie si complexe de masuri, cu importante elemente de integrare si recomanda unele scheme de combatere.
Lucrarea de dizertatie isi propune sa aduca unele contributii la combaterea principalilor patogeni si daunatori ce compun mediul culturii florii-soarelui si la fundamentarea protectiei integrate a agroecosistemului, adecvat conditiilor Campiei de Vest si mai ales ariei judetului Timis.
CAPITOLUL I
CONSIDERATII GENERALE PRIVIND AGROECOSISTEMUL FLORII-SOARELUI
1.1.Importanta economica a florii-soarelui
Floarea-soarelui (Helianthus annuus L.), este o planta uleioasa de mare importanta economica si alimentara.
Prin continutul semintelor in substante grase (33-56 %) si calitatea deosebita a uleiului rezultat in extractie, planta reprezinta una dintre principalele surse de grasimi vegetale, utilizate in alimentatia omenirii, respectiv cea mai importanta sursa de ulei pentru Romania.
Ca sursa de ulei vegetal, pe plan mondial, floarea-soarelui ocupa locul al patrulea, dupa soia, palmier si rapita.
Valoarea alimentara ridicata a uleiului de floarea-soarelui, se datoreaza continutului bogat in acizi grasi nesaturati, reprezentati preponderent de acidul linoleic (44-75 %) si acidul oleic (14-43 %), cat si prezentei reduse a acidului linilenic (0,2 %), componente care-i confera stabilitate si capacitate indelungata de pastrare, superioare altor uleiuri vegetale. Functia nutritiva a uleiului de floarea-soarelui este sporita de prezenta unor provitamine a vitaminelor liposolubile A, D, E, fosfatidelor ca si a vitaminelor B4, B8 , K. Uleiul mai contine steroli (aproximativ 0,04 %) si tocoferoli (fractiune antioxidanta a uleiului vegetal, cca. 0,07%).
Capacitatea energetica (8,8 calorii/g ulei) si gradul de asimilare ridicat, situeaza uleiul de floarea-soarelui aproape de nivelul nutritiv al untului (VRÂNCEANU si colab., 1974)..
Uleiul rafinat de floarea-soarelui se foloseste, in principal, in alimentatie, in industraia margarinei si a conservelor. Uleiul de floarea-soarelui este excelent pentru alimentatie, avand fluiditate, culoare, gust si miros placute. Produsul este folosit si in industrie pentru producerea lacurilor speciale si a rasinilor, precum si in pictura. Reziduurile rezultate in urma procesului de rafinare, se folosesc la fabricarea sapunurilor, la obtinerea cerurilor, fosfatidelor, lecitinei si tocoferolilor. Fosfatidele si
lecitina extrase din uleiul de floarea-soarelui, sunt utilizate in industria alimentara, panificatie, patiserie, in prepararea ciocolatei si a mezelurilor.
Turtele rezultate in urma procesului de extractie a uleiului (aproximativ 300 kg/t samanta), constituie o sursa valoroasa de proteine pentru rumegatoare, iepuri, porci si pasari (VRÂNCEANU si colab., 1974). Turtele contin proteina bruta (intre 33,7 si 47,8 %) si aminoacizi esentiali, cu valori apropiate cu cele de la soia (HERA si colab., 1989), exceptie facand lizina, care se gaseste in cantitati mai mici. Valoarea enegetica a turtelor este corelata cu gradul de decorticare a semintelor .
Semintele mai putin bogate in ulei, se folosesc direct in consum, intregi sau decorticate, cat si pentru halva. Tulpinile pot fi folosite ca sursa de caldura (local), pentru fabricarea placilor antifonice sau obtinerea carbonatului de calciu.
Floarea-soarelui mai este apreciata ca planta furajera, fiind cultivata mai ales pentru siloz. De asemenea, floarea-soarelui este si o excelenta planta melifera. De pe un hectar de floarea-soarelui se poate obtine o cantitate de 30 pana la 130 kg de miere ( CÂRNU si colab., 1982, citati de Roman Gh., 1995 ).
Prin resturile organice ramase dupa recoltare, floarea-soarelui restituie solului cantitati apreciabile de elemente minerale si materie organica, estimate in cazul unei productii de 3500 kg/ha, la 65 kg N, 30 kg P2O5, 300 kg K2O si circa 7 tone substanta uscata, echivalentul a 1200-1500 kg de humus (HERA si colab., 1989).
Floarea-soarelui poate avea si intrebuintari medicinale. Din florile ligulate (care contin quercitrina, anticianina, colina, betaina, xantofila, etc.), se obtine un extract alcoolic care se foloseste in combaterea malariei, iar tinctura in afectiuni pulmonare. Din achene, dat fiind continutul in fitina, lecitina, colesterina, se preparau produse indicate in profolaxia dezenteriei, febrei tifoide si pentru vindecarea ranilor supurate. Uleiul se foloseste (in medicina populara) pentru macerarea plantelor utilizate in tratarea unor rani si arsuri.
1.2.Evolutia suprafetelor cultivate si productiilor de floarea-soarelui
1.2.1.Suprafetele cultivate cu floarea-soarelui si productiile realizate pe plan mondial
Pe glob, floarea-soarelui este cultivata pe o suprafata de peste 21 milioane hectare. Surse F.A.O. ( 1998 ), arata ca floarea-soarelui s-a cultivat in 1996 pe 20,63 milioane hectare, iar in 1998 pe 21,251 milioane hectare.
Ca pondere, floarea-soarelui se cultiva pe cele mai intinse suprafete in Europa (52,11 %), in 1998, urmand apoi Asia (19,63 %), America de sud (16,49 %), America de nord (6,95 %) si Africa (4,38 %).
Printre cele mai importante tari cultivatoare de floarea-soarelui, se numara Argentina, cu 3.176.000 ha, Ucraina cu 2.430.000 ha, India cu 2.200.000 ha, Spania cu 1.460.000 ha, Romania cu 948.000 ha, Franta cu 793.000 ha, Federatia Rusa cu 4.166.000 ha si S.U.A. 1.407.000 ha.
Se apreciaza ca in viitor suprafetele cultivate cu floarea-soarelui vor creste in continuare, insa intr-un ritm mai scazut, tendinta generala fiind de stabilizare a suprafetelor, datorita restrictiilor tehnologice (ponderea in structura culturilor, atacul agentilor fitopatogeni) si performantelor productive si calitative ridicate ale hibrizilor nou introdusi in cultura.
1.2.2.Suprafetele cultivate cu floarea-soarelui si productiile realizate in Romania
in Romania, floarea-soarelui a fost introdusa in cultura la mijlocul secolului trecut, in Moldova. Astazi, floarea-soarelui este cea mai importanta planta, care se cultiva la noi, pentru ulei alimentar. Suprafetele cultivate cu floarea-soarelui au crescut de la 672 hectare in 1910, la 200.000 ha in 1938, 416.000 ha in 1948, 496.000 ha in 1950 si 526.000 ha in perioada 1971-1975. Dupa 1983, suprafata cultivata a scazut, mai ales in vestul tarii, datorita alterarii patologice a plantei, astfel ca in 1989, planta reprezenta 433.700 ha. in 1990, cultura florii-soarelui a cunoscut un regres fiind prezenta doar pe 395.000 ha, dar ulterior suprafetele au crescut la 588.000 ha in 1993, la 917.000 ha in 1996 si la 948.000 ha in 1999, ca urmare a interesului manifestat fata de uleiul de floarea-soarelui din productia interna.
Productile medii au crescut in ultimele decenii, datorita calitatii materialului biologic disponibil: 360 kg/ha in perioada 1948-1958 (cand s-au cultivat soiurile Maslinica si Uleioasa, forme slab productive), 744-1100 kg/ha, in perioada 1959-1965 (cand au fost introduse soiurile rusesti Jdanov 8281 si Vniimk 8931), 1400 kg/ha, in perioada 1966-1970 (cand a fost introdus in cultura soiul romanesc Record) si 1630 kg/ha, intre anii 1979 si 1981 (cand au fost introdusi primii hibrizi romanesti). in prezent productiile medii se situeaza intre 1200-1500 kg/ha.
in perioada 1996-1998, productiile medii s-au situat intre 950-1130 kg/ha.
in judetul Timis, floarea-soarelui detine suprafata ce reprezinta cca. 6% din totalul suprafetei cultivate cu aceasta planta in tara. Suprafata destinata culturii insuma 35622 ha in anul 1969 si 29587 ha in anul 1974.
Suprafata cultivata cu floarea-soarelui, s-a redus drastic intre anii 1983-1987 datorita evolutiei unui nou patogen, ciuperca parazita Phomopsis helianthi Munt. Cvet. cu repercursiuni economice grave. in anul 1984 planta se cultiva, la nivelul judetului Timis, pe doar 4775 ha. Dupa anii 1990-1993 suprafetele luate in cultura marcheaza din nou tendinta de crestere, astfel ca in anul 1992 planta se cultiva pe 35149 ha , iar in anul 1993 pe 35252 ha. in anul in curs, 2003 floarea-soarelui se cultiva pe cca. 45.000 ha .
Productia de seminte a urmat o curba ascendenta de la 1250 kg in anul 1969, la 1730 kg in anul 1984 si s-a situat la nivelul a 1085-1211 kg la ha in anii 1991-1992. in ultimii ani productia de seminte a marcat tendinte de crestere cu fluctuatii de la un an la altul, in functie de favorabilitatea climatica si nivelul tehnologiei aplicate.
Raportat la resursele ecologice existente, productiile la nivelul judetului Timis, se situeaza inca sub potentialul biologic al hibrizilor luati in cultura. Optimizarea tehnologiei de cultura, va permite cu siguranta valorificarea a potentialului biologic si ecologic existent.
Start download in 10 secunde!
|
