Rezumat referat Africa-continentul rasei negre
Africa-continentul rasei negre
Africa este al -III lea continent ca mărime al Pămantului avand o suprafaţă de aproximativ 30 milioane km2 , traversat de Ecuator, cele 2 tropice (Racului - 23º 30' latitudine nordică şi Capriconului - 23º 30' latitudine sudică) şi de meridianul zero.
Limita faţă de Europa urmăreşte stramtoarea Gibraltar (13 km) şi ţărmul sudic al Mării Mediterane, cu 2 golfuri importante: Sirta Mare şi Sirta Mică.
Limita faţă de Asia incepe de la Canalul Suez, trece prin Marea Roşie, stramtoarea Bab el Mandeb şi Golful Aden.
in est se află Oceanul Indian, cu un ţărm foarte regulat, lipsit aproape complet de golfuri şi insule. Singura peninsulă importantă este cea a Somaliei ce pătrunde adanc in ocean, limitand spre sud Golful Aden. Cea mai mare insulă, despărţită de continent prin stramtoarea Mozambic (şi una din cele mai mari insule de pe glob, ocupand locul IV) este Madagascar, cu o suprafaţă de peste 580000 km2 .
in vest, ţărmurile Africii sunt scăldate de apele Oceanului Atlantic. Cel mai mare golf african, ce se deschide larg spre Atlantic este cel al Guianeei, separat de delta fluviului Niger in Golful Benin, situat in vest, şi Golful Biafra, in est. Aproape de ţărmul african se găsesc insulele Canare (Spania) şi ale Capului Verde.
Extremităţile continentului african sunt:
La Nord - Capul Blanc - 37º 21'
La Est - Capul Guardafului - 51º 23'
La Sud - Capul Acelor - 34º 51'
La Vest - Capul Verde - 17º 32'
Africa reprezintă un bloc continental masiv, cu un contur puţin articulat, lipsit de golfuri.
Ţărmul spre Atlantic este rectiliniu iar in faţa sa valurile au ridicat o barieră de nisip. in Golful Guineei, cordoanele de nisip barează in spatele lor lagune.
Forma tipică a reliefului Africii, mai puţin variat ca al altor continente este podişul tabular intins. Altitudinea medie a continentului este de 700 m iar altitudinea maximă a continentului este de 5895 m (Varful Kilimanjaro).
Africa poate fi impărţită in trei grupe, astfel deosebim Africa joasă (Sahara, Sudan, Guineea şi Depresiunea Zair) cu altitudinea mai mică de 500 m , Africa inaltă (Abisinia şi Somalia) şi Africa de Sud, constituită din podişuri inalte de peste 1000 m. Doar sistemul montan al Atlasului este format prin cutare, restul munţilor africani reprezentand mari zone de grupa atat marginile inălţate ale Marelui Graben Est-african (Podişul Abisiniei şi Podişul Somaliei) cat şi munţi, podişuri ridicate tectonic (Ahaggar, Air, Tibesti) şi horsturile ( Munţii de Cristal şi Munţii Scorpiei). De formarea Marelui Graben Est-african sunt legate puternice erupţii vulcanice, care au dat naştere vulcanilor Kilimanjaro - 5195 m şi Elgon 4322 m.
Depresiunile sunt largi şi limitate de praguri: Kalahari, Zair, Ciad, Niger precum şi cele din Sahara.
Campiile sunt restranse şi de scufundare recentă (Senegalului, Guineei Superioare, Mozambicului şi Somaliei).
Africa este continentul cu clima cea mai caldă de pe glob, cu o zonă de climă ecuatorială ( cu temperaturi medii anuale avand variaţii sezoniere reduse şi cantităţi mari de precipitaţii), 2 zone de climă subecuatorială, 2 zone de climă tropicală cu precipitaţii extrem de reduse ( intre 50-150 mm anual) şi 2 zone subtropicale ( cu 2 sezoane opuse - umed şi secetos).
Temperatura cea mai ridicată + 58º C s-a inregistrat la Azizizah (Libia) la 13 sept. 1922.
Valorile termice de peste 40º C sunt frecvente in intreaga Sahară.
Clima ecuatorială este cea mai umedă climă şi o intalnim de o parte şi de alta a Ecuatorului pană la 5ºC latitudine nordică şi sudică.
Clima subecuatorială se intinde intre 5ºC 18ºC latitudine nordică şi sudică. incălzirea puternică din timpul verii a uscatului atrage masele de aer dinspre ocean, prelungind Alizeul de SE, iar iarna predomină Alizeul de NE, uscat.
Clima tropicală este o climă de deşert şi semideşert. Aceasta ocupă zona tropicelor, intre 18º C şi 25º C latitudine nordică şi sudică. in partea de nord se găseşte cel mai intins deşert al lumii, Sahara, cu 8,8 milioane km2. Caracteristica acestui climat este dată de diferenţele termice mari intre zi şi noapte, dar mai ales de absenţa indelungată şi neregularitatea ploilor.
Clima mediteraneană ocupă extremităţile continentului care stau sub influenţa periodică a maselor de aer temperat. Se caracterizează prin veri aride şi ierni ploioase, cand bat vanturile de vest.
Lacurile cele mai importante, jalonate pe linia Marelui Graben Est-african, lacuri tectonice ce au apă dulce sunt Victoria (cel mai mare lac al Africii), Malawi, Edward, Mobutu Sese Seco, Turkana, Kivu, Tana. Doar Lacul Ciad este cu apă sărat, el fiind puţin adanc şi intr o zonă aridă.
Cel mai adanc lac al Africii este Tanganyika cu aproximativ 1435 m , el ocupand locul 2 pe glob.
Cele mai importante fluvii ale Africii sunt Nilul (cel mai lung fluviu al lumii), Zair, Niger, Zambezi, Orange, Limpopo, Senegal.
Nilul izvorăşte din apropierea Ecuatorului. Izvorul său este considerat raul Kagera. Cursul Nilului este orientat S N, traversand 3 zone climaterice ( ecuatorială, subecuatorială şi tropicală). Datorită acestui fapt debitul Nilului variază de la 500 m3/s pe timp de iarnă pană la 7000 m3/s in timpul verii. Principalii afluenţi ai Nilului sunt Nilul Albastru şi Atbara, din podişul Ethiopiei. Nilul se varsă in Marea Mediterană printr o deltă. Este singurul curs de apă care traversează deşertul Sahara.
Congo (Zair) ocupă primul loc pe continent prin suprafaţa bazinului de 3,6 milioane km2 şi un debit mediu de 50000 m3/s. Este un fluviu tipic ecuatorial, cu un regim constant şi cu numeroase cascade (cascadele lui Stanley şi Livingstone). El se varsă in Oceanul Atlantic printr un estuar lung de 17 km.
Zambezi, cu un regim tipic subecuatorial, este cel mai important fluviu din sudul Africii ( 2600 km şi un bazin de 1,3 milioane km2) se varsă in Oceanul Indian printr o deltă. După confluenţa cu raul Cuando formează cascada Victoria.
Datorită multitudinii de zone climaterice intalnite pe continentul african vegetaţia este şi ea foarte diversificată. Astfel intalnim pădure ecuatorială, savană, stepă tropicală, deşerturi tropicale precum şi vegetaţie mediteraneană.
Pădurea ecuatorială ocupă 8% din suprafaţa Africii. Datorită precipitaţiilor abundente şi temperaturilor ridicate vegetaţia creşte tot timpul anului, determinand cea mai mare bogăţie de specii arboricole de pe glob.
Savana ocupă 40% din suprafaţa Africii. Vara ierburile se usucă şi se pot aprinde cu uşurinţă de la soare. in lungul fluviilor apar pădurile galerii.
Deşerturile tropicale (Sahara şi Namib) au o vegetaţie foarte rară (ierburi scunde şi arbuşti) şi doar in oaze apar palmieri (curmali).
Vegetaţia mediteraneană este reprezentată in Africa printr un tufăriş spinos şi prin păduri de stejar şi cedrii in munţi.
Nicu fauna Africii nu este săracă. Aici intalnim o multitudine de vieţuitoare. Astfel aici trăiesc diferite specii de maimuţe, de păsări cu penaj viu şi divers colorat, erbivore de talie mare, carnivore puternice, rozătoare, reptile, insecte felurite, precum şi dromaderul.
Se pot enumera: zebre, girafe, cimpanzei, gorile, lemurieni, struţi africani, păuni africani, boa madagascarienis, iguana, lei, elefanţi, okapi, bivol cafric, varanul de Nil, şarpele african de ouă, pasărea fantomă, găinuşa perlată, păsări de nectar, sfrancioc albastru ( numai in Madagascar), şoarecele elefant, liliacul Egiptean, pangolinul uriaş, pangolinul de stepă, porcul ţepos, caine sălbatic african, mangusta, hiena brună, hiena pătată, ghepardul, viezure cu agăţători, porc furnicar, antilopa palidă, kudu mic, nyala, bivolul african cu cafre, antilopa vacă, antilopa gnu, gazela damă, gazela dorcas, oaia cu coamă, rinocerul cu bot ascuţit , rinocerul cu bot lat, macacul urs, lemur catta (Madagacar), maimuţa cu degete (Madagascar), mandrili, maimuţe cu nas turtit, paviani. Toate aceste sunt specii care pot fi intalnite numai in Africa, multe dintre ele fiind ocrotite de lege, fiind in pericol de dispariţie.
Solul Africii este direct influenţat de climă şi vegetaţie, astfel devenind şi el foarte variat. Solurile predominante sunt solurile brune roşii de savane aride, soluri roşii de savane cu ierburi inalte, soluri roşii maronii de păduri tropicale, soluri deşertice şi solurile lateritice podzolite.
Africa este un continent slab populat, cu diferenţe mari ale densităţii intre regiunile de coastă şi cele din interior.
Africa are o populaţie foarte tanără, jumătate din ea fiind sub 20 ani. Deşi natalitatea este foarte ridicată (45 de naşteri la 1000 de locuitori) nu mulţi copii ating varsta adolescenţei, deoarece mortalitatea este foarte mare in randul acestora. Putem spune cu părere de rău că in Africa mortalitatea este cea mai ridicată de pe glob. Cu toate acestea populaţia creşte cu aproximativ 20 de locuitori la 1000 de locuitori intr un an.
Sunt zone in Africa unde densitatea populaţiei este de peste 200 locuitori/km2, (Egipt pe malurile Nilului), scăzand pană la zone nelocuite (Deşertul Sahara). in cea mai mare parte a continentului densitatea populaţiei este de cel mult 10 locuitori/ km2.
Africa, are o populaţie majoritară de rasă neagră, dar reprezentanţii ei se deosebesc foarte mult intre ei.
Astfel principalele grupe rasiale sunt:
Sudanezi
Bantu
Bantoidă
Mande
Guineică
Semitică ( arabi şi etiopieni)
Hamitică (cuşită, berberă, hausa)
Pigmei
Indonezieni in Madagascar
Englezi, buri şi mulatri (in zona Republicii Sud Africane)
Islamul este religia predominantă in nord, in timp ce in restul Africii se practică atat creştinismul cat şi unele religii locale.
in Africa agricultura este ramura de bază a economiei, ea ocupand 70% din populaţie.
Agricultura africană este o agricultură de subzistenţă. Datorită solurilor şi climei diverse sunt zone in care agricultura este bine dezvoltată şi zone slab dezvoltată. Se cultivă porumb, sorg, mei, ceai, bumbac. Sunt plantaţii de citrice, curmali, arahide, cafea, cacao, tutun, palmieri de ulei, bananieri, cocotieri, iar in unele zone se cultivă orez.
Păstoritul este de tip nomad. Animalele crescute sunt ovinele, caprinele, bovine, cabaline şi cămile.
Africa este continentul contrastelor. Sunt zone in care oamenii mor de foame, din cauza războaielor, a sărăciei, a bolilor şi a mizeriei. in alte regiuni tarabele din piaţă sunt incărcate cu fructe tropicale şi diferite zarzavaturi. Solurile fertile, in special pe langă marile fluvii (Niger sau Volta) inseamnă şi ferme roditoare, cu produse suficiente pentru piaţa internă şi chiar şi pentru exportul produselor in ţări din Europa şi America de Nord.
Africa este un continent bogat şi in resurse minerale (diamante, aur, platină, magneziu, crom, cobalt, cupru, fosfaţi, cositor, wolfram, vanadiu). Şi totuşi, in ciuda acestor resurse variate şi a zăcămintelor bogate industria africană are dezvoltate doar ramurile extractive şi de prelucrare primară a acestor materii prime, deoarece istoria Africii a făcut ca acest continent să fie pană nu de mult impărţit in colonii intre marile puteri economice ale lumii.
Industria extractivă s a dezvoltat pe zone in funcţie de repartiţia resurselor. Astfel extracţia petrolului in Nigeria, Libia, Algeria, gazele naturale in Algeria, fosfaţii in Maroc, Egipt, Tunisia, fierul in Munţii Atlas, Egipt, Mauritania, Liberia, Bauxita in Guineea, cuprul in Zair, Zambia, huila, aur, platină, crom şi diamante in Africa de Sud.
Energia electrică este slab dezvoltată. Deşi potenţialul hidroenergetic este mare, sisteme hidroenergetice apar doar pe fluviile Zambezi, Congo, Nil şi Niger. in ţările Africii cel mai utilizat combustibil este lemnul.
Datorită diferenţei mari de densităţi a populaţiei de la o zonă la alta reţelele de transporturi s au dezvoltat puţin şi nearmonios.
Start download in 10 secunde!
|
