Rezumat referat Acualitatea lui Eminescu
Acualitatea lui Eminescu
Eminescu se bucura de o actualitate mereu reinnoita. Opera lui poetica l-a incununat cu nimbul nemuririi, facandu-l sa renasca cu fiecare generatie. Dar Eminescu nu este numai poet. Este si ganditor politic. Sub acest aspect, nu s-a realizat in jurul numelui sau acea unanimitate de simtire care l-a consacrat definitiv pe poet. Controversa a izbucnit inca de pe timpul cand isi scria articolele in "Timpul". Unii n-au vazut in campania de presa a lui Eminescu decat pe scribul de partid, platit sa-si improaste cu invective adversarii ; altii au explicat vehementa de limbaj a articolelor lui cu inceputurile bolii care avea sa-i intunece mintea cativa ani mai tarziu ; altii, in sfarsit, le-au pus pe seama temperamentului sau pasional, care nu si-ar fi gasit cea mai buna intrebuintare in acest domeniu. Toti acesti critici ai activitatii lui ziaristice socotesc ca articolele din "Timpul" dauneaza geniului sau. Din fericire pentru memoria lui Eminescu, s-au gasit si multi reprezentanti de frunte ai culturii romanesti care si-au format alte pareri despre activitatea lui ziaristica. Scurtu, Chendi, Densuseanu, Iorga, Bogdan, Aurel C. Popovici, Puscariu, Mehedinti, Slavici, Goga si altii - cum ne informeaza D. Murarasu - se inclina cu aceeasi admiratie si in fata gazetarului Eminescu : "O stranie simtire, umbra geniului te atinge cand observi ca nici una din marile chestiuni ale politicii romanesti actuale nu a ramas neobservata de Eminescu" - scrie Bogdan, - iar Octavian Goga : "Prin scrisul lui Eminescu a cerut cuvant ideea integralitatii nationale cu toate atributele ei logice". Dupa moartea lui Eminescu, articolele lui au ramas brusc in uitare. Pe cat de sus se ridicase poetul in pretuirea contemporanilor, pe atat de putin interes mai trezea in suflete activitatea lui ziaristica. intr-o anumita masura, era fireasca aceasta reactiune inegala a publicului fata de diferitele sectoare ale scrisului eminescian. Risipa zilnica a talentului intr-o gazeta este legata de anumite circumstante, de un anumit decor politic, care, schimbandu-se, scoate din circulatie si productia inchinata cotidianului. Rar sunt gazetarii care raman in constiinta unei epoci si dupa ce le-a cazut pana din mana. Dar lipsa de pietate a contemporanilor fata de scrisul lui Eminescu din gazete are si un dedesubt. La disparitia gazetarului Eminescu din constiinta publica au contribuit toti acei politicieni care au fost atacati cu inversunare in timpul vietii lui de la tribuna ziarului "Timpul". Poetul putea fi ridicat in slava norilor, si era bine sa fie asa, pentru ca ajuta sa se stearga din amintire nesuferitul polemist ; in schimb gazetarul, autorul a sute de articole scanteietoare de inteligenta, a fost lasat sa populeze doar arhivele Academiei si nici aici n-a avut pace deplina. Maini sacrilege au smuls file din colectia "Timpului". Abia in 1905, din pietate si ingrijirea lui Ion Scurtu, comoara de gandire eminesciana, imprastiata in studii si articole, se reintegreaza in patrimoniul spiritual al neamului. "Scrierile politice si literare" ale lui Eminescu reprezinta o data in istoria spiritului romanesc ; geniul sau complex era menit sa dea un nou impuls energiei nationale la inceputul secolului al XX-lea. Cum generatia pe care a stigmatizat-o Eminescu cu o nemaipomenita violenta de limbaj se stinsese intre timp, privirea cititorului de atunci era mai degajata decat a contemporanilor poetului, castigase distanta necesara pentru a descoperi dincolo de efemer cheile de bolta ale gandirii lui politice. Eminescu nu era un gazetar de ocazie si nici nu se lasa surprins de evenimente. El dadea evenimentului interpretarea cuvenita din centrul existential al unei conceptii bine legate, pe care si-o faurise cu pretul unor intense cercetari . Generatia premergatoare razboiului de intregire era si mai apta sufleteste sa-i descopere sensul profund al articolelor lui. Ea traia intr-o perioada care promitea sa traduca in fapt tezele sustinute de Eminescu cu 40 de ani inainte. Studiul lui Murarasu : "Nationalismul lui Eminescu", pus la indemana exilului de editura "Carpatii", implineste toate conditiile unei impecabile prezentari a gandirii politice eminesciene. Daca e ceva sa-i reprosam , este excesul de eruditie, grija de a utiliza toate amanuntele , pentru a nu savarsi un pacat impotriva obiectivitatii . Dat fiind importanta subiectului si polemicile starnite de el, D. Murarasu si-a luat toate masurile de aparare, pentru a nu putea fi acuzat ca s-a lasat tarat in aprecieri de propriul sau nationalism. E o calauza careia ne putem incredinta, pentru ca afirmatiile lui merg din text in text. Pentru a intelege un sistem de gandire sau o conceptie de viata, esential este sa-i descoperim pozitia lui cheie, pentru ca toate celelalte propozitii nu sunt decat implicatii ale ei. Rolul principal in gandirea politica eminesciana il joaca natiunea. "Natiunea e categoria suprema - la Eminescu - care insumeaza si practicul si politicul si culturalul" constata D. Murarasu in capitolul "Privire sintetica asupra nationalismului eminescian". "Totul, de la complicata organizatie de stat pana la marunta activitate a unui induvid are numai un caracter functional si trebuie sa puna in relief vitalitatea nationala" (pag.347). Dragostea de neam e o data imediata a sufletului. O iubim "sans phrase", cum se exprima Eminescu. Toate gandirile, toate simtirile lui Eminescu converg spre acest punct central : natiunea.
Start download in 10 secunde!
|
