Rezumat referat Abandon maternal
Abandon maternal
1.DESCRIEREA FENOMENULUI (ISTORIC)
Din 1989 si pana in prezent, rata abandonului maternal nu a cunoscut o scadere, ci, dimpotriva a crescut in ciuda liberalizarii avortului si a masurilor luate de Guvernele care s-au succedat dupa Revolutie.
Fenomen cu cauze multiple , de o complexitate ce atinge punctele sensibile ale unei tari care de-abia a aderat la Uniunea Europeana, abandonul maternal reclama cu stringenta masuri de combatere si prevenire
Abandonarea copiilor (la nastere) reprezinta o modalitate rudimentara de gestionare a nasterilor nedorite sau neacceptate din cauze culturale sau/si economice. Prezenta sau persistenta lor in societatile moderne este generata de absenta unor servicii, de functionare a unor institutii sau de absenta culturii utilizarii lor.
in Romania, ca si in alte culturi, au existat dintotdeauna copii abandonati, fara ca acest fapt sa ia vreodata o amploare, in timp si spatiu, prin care ar deveni traditie sau ar defini o trasatura culturala a poporului roman.
Dupa caderea comunismului, in anii ’90-’91 s-a sperat la o scadere "naturala" a fenomenului de abandon, ca urmare a liberalizarii avorturilor si a accesului liber la contraceptive. Dar acest lucru nu s-a intamplat. in anii scursi dupa 1989 abandonul a capatat determinari din ce in ce mai complexe care au facut dificila gasirea solutiilor pentru scaderea numarului de copii abandonati.
Paralel a avut loc o criza de valoare si saracirea profunda a unor categorii largi de populatie.
in acelasi timp, noile politici sociale dezvoltate fata de copiii in dificultate, au purtat amprenta vechilor mentalitati care erau atasate valorilor institutionale de protectie, dezvoltate in afara si cu ignorarea importantei familiei si a satisfacerii nevoilor copilului.
Copiii abandonati in spitale stationau mult timp in aceste institutii. Plecarea lor prin instituirea unei masuri de protectie dura de la cateva luni la 4-5 ani. Dezvoltarea lor normala era periclitata nu numai de imbolnaviri, dar mai ales de ignorarea nevoilor lor de dezvoltare. Luarea tardiva a masurilor de protectie se "justifica" conjunctural in diferitele momente politice. La inceput, in spitale se considera ca nu exista personal calificat desemnat sa rezolve aceste probleme iar personalul medical era limitat in posibilitatile sale de interventie.
Dupa 1989 s-au desfiintat multe leagane de dimensiuni foarte mari. Amploarea abandonului fiind aceeasi, copiii ramaneau in continuare mult timp in maternitati si spitale de pediatrie pentru ca nu aveau unde sa plece. Ulterior, inchiderea leaganelor a provocat aceleasi blocaje chiar si in conditiile dezvoltarii formelor alternative de protectie (asistenti maternali, centre maternale) pentru ca acestea nu puteau acoperi nevoile. Blocajele sunt perpetue pentru ca iesirile din sistemul de protectie sunt putine. Copiii raman la asistentii maternali perioade comparabile cu cele petrecute in centrele de plasament. Deci pentru noi cazuri trebuie create noi locuri (noi asistenti maternali).
in prezent abandonul copiilor sub 5 ani continua sa fie o realitate dura pentru Romania, care a fost prea putin influentata de reformele implementate in domeniul protectiei copilului, dupa 1989. in anii 2003 si 2004, abandonul copiilor s-a manifestat pe aceleasi coordonate ca acum 10, 20, 30 de ani. Reformele implementate dupa 1990 urmate de crearea a numeroaselor structuri institutionale si servicii in domeniul protectiei copilului au evoluat paralel cu fenomenul abandonarii copiilor, de vreme ce maternitatile si spitalele de pediatrie continua sa fie "gazdele predilecte" ale acestora.
Pentru anii de referinta 2003 si 2004 s-a constatat ca aproape 4000 de copii nou-nascuti sunt abandonati (in fiecare din acesti ani) in maternitati, la care se adauga peste 5000 de copii, abandonati (anual) in spitale/sectii de pediatrie. in spitalele si sectiile de pediatrie rata abandonului exprima numarul de copii abandonati la 100 de internari si a fost de 1,5% in 2003 si de 1,4% (2,1%) in 2004.
Faptul ca nu exista indicatori ai fenomenului de abandon maternal, impune masuri de urgenta pentru cunosterea manifestarilor complexe ale fenomenului, de aici derivand masurile necesare in vederea combaterii abandonului maternal.
2.CAUZELE SI EFECTELE FENOMENULUI
CAUZELE FENOMENULUI
Cauzele care au dus cresterea ratei de abandon maternal sunt:
Saracia
Nivelul scazut de educatie
Lipsa locuintei sau conditii improprii de locuit
Neutilizarea masurilor contraceptive si de planning familial, fie din necunostinta, dar de cele mai multe ori ignoranta
Lipsa educatiei sexuale
Lipsa sprijinului partenerului sau a familiei, relatia cu partenerul in cazul uniunilor consensuale
Problemele de sanatate ale copilului (malformatii congenitale, distrofic)
Starea de sanatate a mamei (boli psihice, infectie HIV, TBC)
EFECTELE FENOMENULUI
Cronicizandu-se deja prin lipsa masurilor concrete de prevenire si combatere, problema are efecte de lunga durata, cu consecinte nu numai asupra grupurilor direct afectate ci asupra tuturor membrilor societatii:
Cresterea numarului de copii ai strazii,
Cresterea delincventei juvenile,
Cresterea numarului de consumatori de droguri.
Efectele acestui fenomen pe termen scurt implica cheltuieli materiale si umane pentru institutionalizare, dar mai ales cele pe termen lung. Dupa implinirea varstei de 18 ani, acesti copii se vor gasi in imposibilitatea de a isi asigura existenta si vor incerca sa supravietuiasca apeland la activitati ilegale (consecintele traumei pe care o poarta).
Problema nu este o noutate in Romania, aceasta existand din perioada regimului comunist. Cu toate ca au fost realizate mari progrese in domeniul protectiei drepturilor, prin crearea unor noi structuri institutionale centrale si locale, dezvoltarea de servicii pentru copii si familii in dificultate si pentru prevenirea situatiilor de risc, Romania continua sa se confrunte cu problema abandonului copiilor, aparuta si acutizata cu mult inainte de 1990.
Reformele, mai mult sau mai putin reusite, in sistemul de protectie sociala si de asistenta medicala, in general, si de protectie a copilului, in special, nu au actionat predilect in aceasta zona, lasand fenomenul sa devina mai amplu si mai complex.
Consimtamantul, toleranta si indiferenta fata de acest fenomen ale institutiilor sau ale profesionistilor care au responsabilitati directe in protectia copilului pot fi elemente determinante.
Start download in 10 secunde!
|
